O protecție fosforescentă din latex cu arome

Prezervativul cu arome
Într-o noapte, sau zi, nu prea îndepărtată în timp de momentul la care acest articolul a luat naştere, un bărbat, şi erecţia lui, aşteptau după fată, şi labiile ei, să iasă din baie, râvnind la niscavai sex. Ea a ieşit, sfioasă şi cu aparentă ruşine, doar cât să-l anunţe că nu vrea sex, şi că se apucă să se îmbrace. El stătea, probabil, pe fotoliu ca orice soţ iubitor privitor la meciuri în viitor. Cameră pustiită de gânduri, umbre sau şoapte, sau de alte alternative, cum ar fi nişte fete, iar mintea lui prea plină de orice replică, argument sau politeţe care hai să fie, să ţină. Ea nu şi nu, că nu se face, că sexul nu e pentru ei, că să mai aştepte, că nu-i așa?, astfel pofta creşte. Stând el, cu picioarele la poli opuşi şi cu catargul pe centru, jucându-se molcom cu vârful prezervativului vede la televizor ceea ce l-ar salva. Nu, nu era un film porno, ci erau fructe. Apoi, cu jocuri de priviri între erecţia îmbrăcată în latex şi televizor colorat de fructe, îşi spune şi-i spune şi fetei: "auzi, dar ţie ce fruct îţi place?". Câţiva ani mai târziu probabil că aceeaşi problemă persistă, dar la berea "cu băieţii" post-sexul inexistent, bărbatul va spune "şi-a dracu' n-a vrut. N-a vrut şi pace! Şi mai aveam şi de-ăla cu arome!". 

Prezervativul fosforescent 
Acelaşi bărbat, tot fără sex, că prietena iar nu vrea. Se uită pe geam ce se uită, şi vede un licurici. Luminos, drăguţ şi gras, îi vine ideea unui prezervativ scăldat în aura magică a fosforescenţei. Câteva luni mai târziu, acelaşi bărbat tot n-avea parte de sex, dar se juca cu noul prezervativ, rulat fin pe erecţie, prin cameră mai ceva ca un Jedi. "Uite, fă, sabia mea! Vum, şi a ieşit!". "Ptiu, piei drace, s-a descărcat. Hai, nu mai sta ca furnica pe muşuroi şi aprinde lumina aia să-mi încarc laseru' că acu' dă Vader atacu' final!". Şi astfel, futere non futere, prezervativ universal dezvoltat necesarum est.

Triunghiul Moldovenilor

Probabil ca nu-s cel mai potrivit sa vorbesc despre moldoveni din moment ce eu sunt un bucurestean cu farame de Oltenia in mine, dar sunt roman, deci pot vorbi despre orice fara sa am habar. Dupa cum stiti, moldovenii sunt locuitorii unei provincii tare defavorizata numita Moldova, dar in mintea multor romani ea se numeste Moldovenia. Niciun roman, cand injura cu moldoveni, nu se leaga de Republica Moldova, tara aia unde oamenii se tot gandesc daca vor comunism sau neo-comunism (democratie), ci zic de regiunea Moldova din Nord-Estul Romaniei. Multe mituri s-au creat despre moldoveni, multe adevarate, dar si mai putine false. Moldoveanul e o entitate de om cu care compari plebea societatii cu scopul jignirii celui comparat. Dau spre citire urmatoarea afirmatie: "Bai, 'tu-te-n gura de moldovean!", iar dupa asta este clar, l-ai jignit. Daca vrei infrumusetarea limbajului mai bagi "borat, jegos, obosit, corcit, cordit etc.". Inainte mamele isi amenintau copiii ca daca nu fac ce ele vor ii dau tiganilor sa-i bage in sac. Acum se spune "daca nu faci asta te dau moldoveanului in masina". Practic, moldovenii au aparut in Romania ca oltenii sa fie ai' mai amuzanti, ardelenii ai' mai lenti si muntenii aia mai oraseni, pentru ca in comparatie cu moldovenii toti sunt mai ceva. 

Chiar in momentul asta un moldovean citeste impreuna cu tine pe intinsul internet acest articol si-si zice "futu-l in suflet de muntean oparit". Dar m-am intins prea mult cu punctele lor slabe, insa adevarul e ca nu stiu ce puncte forte au. De exemplu femeile sunt fie laudate, fie injurate. "Da-o dracu' de putoare, moldoveanca proasta" sau "eh, moldovencele sunt tare sprintene in bucatarie, e normal, asa e la ele". Niciodata un ne-moldovean nu stie exact cum e un moldovean pentru ca nu stie. Barbatii vor sa le futa femeile moldovenilor, dar sunt si speriati de stufosenia pe care o pot gasi la bifurcatia picioarelor. Pana si un copil de moldovean cand il vezi zici "tulai, da' fain mai e, manca-l-as! Pui de moldovean, ce sa-i ceri." Apoi vezi altul si zici "ptiu! Piei drace! Asta-i moldovean clar, urat ca ta-su!". Poate oi fi lipsit eu de informatiile elementare despre moldoveni, dar ceva am retinut: femeile sunt lenese, dar atat de lenese incat ar putea bate la sportul asta o intreaga padure de lemurieni; moldovencele se descurca in televiziune foarte bine, dovada toate importurile ca Radulescu, Marin etc.; barbatii sunt mari betivi, dar niciodata de bautura buna, doar de ulei de tractor, spirt, apa de gura etc. Erata: imi dau singur cu capul in gura c-am zis "apa de gura". Moldovenii sunt si saraci, deci ramanem la ulei de motor, spirt si poate dude fermentate. Moldovenii sunt lenesi pentru ca sunt saraci si-s saraci pentru ca-s lenesi, dar mereu surprinzator cum doi moldoveni se pot omori pentru bautura cand bautura nu mai e.

Ultima parte buna la moldoveni ar fi ca ei isi accepta conditia. "Ce vrei, asta sunt, moldovean, nu pot mai mult. Par ca-s un ratat si un nimic?! Da, chiar asa sunt." Si nici macar nu poti incerca sa-i schimbi parerea pentru ca ai minti si tu, stiind ca el e asa. E moldovean, adica moldoveanul e noul tigan. Da-te-n sange de moldovean zgarcit, moldovean libidinos, si orice fel de moldovean, astea-s noile jigniri aplicate de romani pentru orice natie de pe glob de vreo 20 de ani. Si oricat de bune or fi jignirile, niciodata nu se adreseaza unui moldovean. Ei sunt imuni jignirilor care ii caracterizeaza. Si in final, ce ne-am face noi, restul romanilor, fara crimele din Moldovenia, fara violurile babelor, fara betiile dintr-o substanta necunoscuta? Da, exact, ar trebui sa ne uitam la Bendeac si sa ne para amuzant. Ce pacat ca nu e moldovean.

Doamne, ma auzi?

Buna ziua, Doamne.

Stiu ca ma injuri usor in gand pentru ca nu vorbesc cu Tine decat atunci cand am nevoie de ceva. Stii ca asa faceam si-n copilarie si ca asa fac si acum, dar nu e cazul in momentul de fata. Vreau si eu sfatul Tau la unele dileme si unele raspunsuri si apelez la Tine pentru ca ucenicii pe care i-ai lasat pe Pamant spun ca Tu ai toate raspunsurile. Bine, o iau usor, iar daca imi poti asigura niste bunuri, bani, chip fara de asemanare si Sfantul Vin sfant nu m-as supara.

De ce ai lasat, Doamne, toate femeile sa creada ca au drepturi? Nu zic ca ai gresit, nu te acuz, ca te superi, dar de ce sa le minti chiar asa, pe fata? Merita si ele un trai decent, mame iubitoare, datatoare de viitori adulatori pentu Tine, dar nu merita sa traiasca intr-o minciuna. Eu incerc sa le spun cum sta treaba, dar ma acuza c-as fi fara inima, fara minte si ca ele stiu mai bine. Te inteleg ca ti-au placut Fecioara Maria si Eva si ca in numele vreuneia dintre ele voiai sa le oferi ceva, dar chiar asa?

Mai tii minte cand am calcat un gandac, el s-a facut pasta sub adidasii mei chinezesti si mamaia a tipat ca din gura de sarpe ca ma paste Iadul si toate rautatile si ca m-ai scos de la inima? Stiu ca iti amintesti. Si mai stii ca tot in ziua aia m-a inchis in biserica sa ma spal de pacate? Stii si asta, ca mare iti este ochiul. Bun, si ajungem unde am eu problema. Spune-i Tu, printr-un gand, parintelui sa nu mai faca cercetari de ce in ’97 n-a mai avut vin la impartasania de Paste. Sa spunem ca m-am impartasit atunci cam pana la 80 de ani.

Doamne, de ce ai lasat mintea umana, asa larga cum e ea, sa iste diminutivele? Acum nu mai poti sa-i spui unei femei ca e grasuta ca se simte sexy, nu mai poti sa-i spui unuia ca e prostut ca gata, se simte alintat. Nu mai poti cere friptura/ciorba de vita ca se uita chelnerul la tine crucis pentru ca el stie doar de vacuta. Fa-te ca ai o eroare de software in sistem si sterge porcariile astea din mintea noastra. Vezi bine ca adultii dau in mintea cailor verzi pe pereti cand vorbesc cu copiii, de parca acei copii ar fi niste redusi mintal si nu pot percepe decat apica/apita/apisoara, si nu apa sau nu pot percepe decat laptic/laptisor/lapticut si nu lapte.

Cum e, Doamne, pe la Tine? Te superi ca te sun cu taxa inversa? Scuza-ma, dar abia mi-am luat o chestie de-aia monstru, smartfon, si nu-s’ cum sa sun eu. De fapt nu sun pentru ca am pre-pay, da’ iarta-ma acum, ca revin eu cu un telefon. A, da, si trei dileme de final, legate tot de mintit. De ce a trebuit sa-l minti pe Botezatu ca el trebuie sa pozeze in hetero. De ce l-ai facut pe Bendeac sa creada ca are umor? Si de ce, dumnezeii Tai, ai lasat tot poporu’ roman cu acces la cablu pentru ca, vezi bine, toti se uita la Romanii au talent sau OTV?

Multumesc pentru ascultare si nu uita, pana data viitoare, nitel capital nu strica, bunurile nu strica si aurul nu se devalorizeaza. A, si desigur, sanatate, fericire, bla-bla, armonie in familie, bla-bla, intelegi matale.

Trei si toate trei!

Din cutia Pandorei, răsare dârz și neînfricat, un subiect mai mult sau mai puțin exploatat, acela sintetizând dorințele fiecărei femei în ceea ce privește bărbatul sau bărbații aleși.

O femeie, indiferent cum este: frumoasă, deșteaptă, urâtă sau proastă, toate la un loc sau în doze infime ori puternic reliefate, își dorește, în primă fază, un bărbat cu aspect agreabil așa cum visa ea în copilărie la Făt-Frumosul Cenușăresei, Ken-ul lui Barbie sau mai știu eu ce sculăreț cu aspect angelic din cărți/filme/fantezii. Treaba, inițial, se-nvârte în jurul aspectului fizic. Mai visătoare, mai realistă, găsește femeia ceva, mai mult sau mai puțin încadrat în standardele ei de agreabilitate. Problema însa, se ramifică, căci nu e suficient să fie drăguț, necesită și-un IQ, întotdeauna mai mare ca al ei, iar fiind realiști, de la prima pițipoancă pâană la a mai dezghețată la minte, orice femeie apreciază inteligența. Nu aceea tocilărească, ci aceea pragmatică, a nu se confunda. Bărbatul ar spune c-o apreciază fiindcă puține dinte ele o au, femeia ar spune pentru că dorește lângă ea ceva ce-ar trebui să-i echivaleze standardele, însa cum aici o dăm în polemici, lăsam femeia la bărbatul ei de vis, drăguț si isteț. Situația e mai grea decât o evadare din Alcatraz, mai dificila decât controlarea Etnei în plina erupție. Bre, drăguț si deștept, există, dar pentru asta e mult de muncit si greu de păstrat; ăsta e genu’ de extraterestru între oameni. Tre’ să te chinui. Dar, să zicem că tu, pisicuța feminină cu atuuri deloc neglijabile – a se înțelege că Betty cea urâtă n-are șanse și că  happy-end-urile de prost gust sunt scenarii siropoase făcute să vândă, nu să reflecte vreo realitate cotidiană – pui gheruța pe el sau el pe tine; în  cadrul perfecțiuni, căci o bună parte dintre femei caută perfecțiunea cu o îndârjire mai ceva ca a egiptenilor, apare însă o ultima dorință, ultima, dar nu cea din urmă: un portofel măricel, niște conturi in bancă, pe scurt, niște bani mai mulți și mai disponibili  încheie lista dorințelor sale! O fi el inteligent și poate crește în timp, însă banul din fazele inițiale, parcă dă altă savoare relației sau altor implicații din ea.

Femeia, scumpa de ea, are doar trei dorințe, dar îs mai dificile decât cele 10 din decalog, și mai rău, fiecare visătoare crede că astfel de bărbați sunt disponibili  si chiar dacă ea, fizic nu e vreo Afrodită,  crede sigur o va iubi pentru suflet. 

Sunt sigură! Îmi aduce si mie cineva un fotoliu și-o pungă de floricele? Tind să cred că va dura cam mult. Femeie urată să găsească bărbat perfect și disponibil ori femeie mulțumită la bărbat perfect rar s-a mai văzut, iar eu, una,  n-am de gând să intru în Cartea recordurilor ca fiind omul care a rezistat în picioare, fără odihnă, timp de peste 50 de ani.

Din aptitudinile Olteanului

Printre crengile arborelui meu genealogic s-a pierdut şi o sămânţă de oltean, deşi originea ei este situată cam la graniţa Munteniei cu Oltenia, dar pentru că pot fi înregimentat în adânca patrie oltenească îmi permit glumele care vor urma. Nu ţin cu Craiova şi nici nu mănânc praz, dar prin sânge cred că am hematii de pe malul Oltului. Oltenii sunt chiar fermecători, sunt aceşti alaini deloni ai poporului român, aceşti jeromi k. jerome pentru umorul românesc. Oltenii sunt miezul patriei şi au nişte calităţi de admirat.

Olteanului îi place să cheltuiască bani sau să se îndatoreze până peste urechi. Chiar dacă nu are, el promite că are şi că va face ceva doar pentru a arăta că te poţi baza pe chimirul său. Poate să amaneteze oile, casa, măgarul şi câinele doar pentru a avea mai mulţi bani în buzunar de Revelion decât vecinul. Niciun alt locuitor al României nu are o astfel de dăruire pentru propria persoană ca olteanul, iar dacă nimereşte cu mulţi bani pe mână îi poate face praf mai repede decât o femeie în sevraj de shopping. Lasă-l în oraş juma' de oră şi te vei întreba dacă a tocat banii sau chiar a cumpărat ceva. Poate da extrem de mult pe ceva ce nu-i trebuie sau poate da imens de mult pentru ceva ce poate fi găsit mai ieftin. Distruge banii dintr-un portofel mai ceva ca uraganul Katrina New Orleans-ul. Dar olteanul nu dă bani femeilor, el vrea sex gratuit, chiar poate fi comparat cu un scoţian la capitolul ăsta.

Olteanului îi plac femeile, îi place femeia de acasă, mama copiilor, dar îi place şi femeia de la stână, care îl răcoreşte vara, îi place femeia de la birt căreia îi poate pune mâna pe cur şi, desigur, îi place femeia pe care o fute noaptea prin gard, ea fiind soţia vecinului. Şi îi place, olteanului, ca aceste femei să fie disponibile mereu. Are un şarm dezarmant, toate pică la picioarele lui şi se închină falusului său cu habotnicie. Se poate uita la mai multe femei pe stradă decât poate racola un proxenet într-un an bun. Nu te aştepta de la un oltean să nu aibă câteva aventuri în viaţă, fie de infidelitate, fie de încercat multe exotisme în pat. Este în firea lui şi nicio femeie nu-l poate opri.

Olteanul este de regulă un bun muncitor, poate să piardă incredibil de mult timp la o singură însărcinare pentru ca la final să fie inutilă finalizarea ei. Poate să muncească enorm de mult dacă asta vrea, dar dacă ceva nu-i place, dacă-l pui să pieptene maimuţa de păduchi şi purici se va enerva, va trânti lucruri, va spune ca din greşeală, şi va repeta gullivernian de mult: "ce mă-sa?!". Pe canale neoficiale merge vorba că un oltean a traversat înotând Atlanticul pentru a-i da o flegmă între ochi unui ardelean pe la mijlocul secolului 19, dar n-a intrat în istorie pentru că ardeleanul a spus că un OZN l-a scuipat în freză. Tot pe canale neoficiale umblă vorba că prin '45 nişte japonezi i-au spus unui oltean că nu poate mânca mai multă fasole decât sushi poate mânca tot poporul nipon. Acel moment a rămas în istorie ca Hiroshima. La Nagasaki a încercat fi-su să le rupă norma. Ai o muncă sisifică de îndeplinit? Cheamă un oltean şi se va descurca de minune dacă-l convingi că ăla e cel mai bun lucru pe care îl poate face el.

Olteanul mai are o altă calitate, de care sunt tare mândru. El poate să fie mai leneş decât cuvântul în sine. Ştiţi sculptura "Gânditorul de la Hamangia"? Nu e sculptură, un oltean s-a făcut o dată că gândeşte ca să scape de treabă şi a stat atât de mult în poziţia aia încât a devenit piatră. Ca aşchie de oltean pot spune că reuşesc ca o zi întreagă să fac absolut nimic, pot lenevi mai ceva ca Titanicul pe fundul oceanului şi pot privi la nimic exact mai mult timp decât statuia lui Mihai Viteazul de la Bibliotecă.

Femeia si barbatul

Isa

Barbati, barbati, ce ne-am face fara voi?! O lesbiana ar spune perfect, femeia e mai buna, ar face excelent far' de barbat in peisaj. O femeie in toate mintile ar spune ca e dificil fara voi. De ce? Pai cu cine dracu' ne mai contrazicem din cine stie ce nimicuri, dar fara sa ajungem la paruieli? Barbatul si femeia sunt facuti sa se completeze, fie ca e vorba de sex, opinii ori convietuire.
Dar ce  fac eu, femeia, cand imi incalci dogmele sfinte si-mi vine sa te alerg, sa te bat cu propria-ti mana, seara ajungand acasa si gasindu-te arzand de nerabdare si cu chef de nebunii intr-un peisaj sinistru, plin de zoaie si mizerie.
Noi, femeile, in general, dorim curatenie, asteptam sa o gasim mereu si ne calca pe nervi sa gasim frumusete de casa ordonata transformata intr-un decor demn de Razboiul Rece. Nu intelegem ce mama ma-sii e asa greu sa arunci sosetele in cosul de rufe, nu pe, langa sau sub el. Nu intelegem cum voi, tintasi de profesie, nu nimeriti tocmai gaura ce transforma starea noastra de spirit intr-una in care suntem capabile sa facem si-o crima. Va obisnuiti ca noi sa facem curat dupa voi si voi sa va uitati ca muta la organe dubioase rar vazute in viata.
Unde mai pune modul in  care mancati voi? Bre, lumea nu se sfarseste in a doua secunda de la momentul in care ai mancarea in fata. E asa greu sa mancati ordonat, fara sa improscati tot universul cu  firimituri si resturi?! Se baga incet in gura, se mesteca decent, nu delicat si se inghite. Simplu si frumos. Nu ca si cand va paste o vizita in Somalia si-o abstinenta totala.
Ar mai fi si modul in care va descurcati vestimentar. Daca noi nu v-am sfatui voi ati folosi sosetele pe post de esarfa si tricourile drept scutec. Nu e de mirare de ce multi barbati se-mbraca ca niste gay in calduri cu tricouri colorate strident ori cine stie ce pantofi cu varfuri sagetate demne de a scoate ochii cuiva cu ei.
Eu, femeie, consider ca tu, barbat, stai prost mai ales in plan estetic, apoi in cel etic ai nevoie de una dintre noi sa-ti descurce casa si sa-ti corecteze stilul.

Sfantu' Asteapta

Lucrurile sunt mai simple decat par in aceasta privire aruncata de catre o femeie. Un barbat are nevoie de mai multa hrana decat o femeie, corp mai mare, deci mai multa energie, astfel ca in loc sa va retinem pe voi juma' de ora dupa masa cat terminam noi de mancat, preferam sa bagam noi mai repede. E vorba de ritm, ritmul in care bagam determina finalizarea mesei in acelasi timp. Iar uneori voi alegeti sa mancati cine stie ce frunza de stevie ofilita cu o icra de peste si sa le puneti si pe alea pe cantarul caloriilor astfel incat normal ca vi se pare ca noi mancam mai repede, ca niste hrapareti josnici. De fapt mancam normal.
Barbatul, daca ar fi dupa el, ar umbla in aceleasi haine comode, cunoscute si placute pe care le are din vara anului trecut, dar veniti voi cu "dar nu-i frumos asa, ce-o sa zica lumea?". Noua nu prea ne pasa. Daca ne-ar fi pasat de lume in razboaie n-am fi purtat zalele alea pe noi, coifuri hilare si cai inzorzonati cu zeci de nimicuri. Dar le-am purtat pentru ca ne protejau. Noi vedem scopul, si nu prea vedem scopul umplerii unui sifonier cu haine, de catre voi, pe care apoi nu le purtati. Da, stiu, asa va justificati cheltuielile, "acolo am dat atat, pe aia atat", dar intr-o lume aparent normala sunt bani risipiti. Stim cum vin hainele, trebuie sa te simti bine, iar acei gay sunt doar produsul vostru, al lectiilor voastre. Sunt hipsterasii cu pantaloni atat de stramti incat isi poarta coaiele papion si cu un tricou mai mulat pe ei decat este prezervativul pe pula. Voi i-ati creat, voi sa aveti grija de ei si sa-i suportati.
Chiar daca n-om fi mereu de acord, ceea ce e de-a dreptul o munca titanica avand in vedere ca voi cu psihicul vostru nu sunteti mereu de acord, femeia si barbatul trebuie sa existe. Iar voi sa admiteti ca subestimati crunt, dar asta nu e rau pentru noi, ne place sa fim intr-o stare de lancezeala cand voi sunteti atatea intr-una: mama, bucatareasa, menajera, asistent vestimentar etc. Pur si simplu ne place ca nu trebuie sa ne batem capul cu orice nimic pe care voi oricum l-ati despica mult mai bine.

Amanunte de stiut (pentru fete)

"Vocile din cap imi zic, nu te opri din scris".  

Articolul de fata se vrea o lista, deloc exhaustiva, pentru fete. Aceasta ar trebui sa le devina biblie, decalog, desi nu-s 10, si orice altceva ar mai fi de pret. Majoritatea barbatilor in numele carora voi vorbi aici nu sunt manelisti prosti, boi de oras, mitocani de staul, alcoolici de cariera, neciopliti din topor sau intelectuali calcarosi. Ei sunt barbatii obisnuiti, obisnuiti cu anumite lucruri de la femei, obisnuiti cu anumite defecte ale femeilor, iar acestia sunt aceia pentru care majoritatea femeilor se bat.

  
Mai putina piele.
Serios, chiar nu ne place sa vedem multa piele, sa va vedem labiile din spate cand va aplecati dupa ceva, chiar va vrem nitel acoperite. Nu zic sa fiti ca araboaicele, decat ochii vizibili, dar nici curva 2000x. Ne plac fetele pe care noi le descoperim, nu carora le vedem al treilea ochi, si nu e cel al mintii.

 
Mai putin curve.
Femeii ii sta bine cand pica greu, cand nu pune botu' la o muie din prima si nu cand e de acord cu sexu' de la primul suc baut. Sa nu fie insa inteles gresit, ne plac curvele. Ne place sa le desiram coloana in doggy style, ne place cand le infundam gatul, dar nu am intemeia o relatie cu ele. Sunt curve, cele mai multe dornice de popularitate, iar mai mult de sex nu vrem de la ele.

Inteligenta.
Da, ne plac femeile inteligente, dar nu rotunde in incapatanare. Daca va dovedim ca avem dreptate, plecati capul si apreciati ca avem dreptate. Si nu pozati in inteligente mai mari ca noi. Daca suntem supusi intelectual nu ne place, cum nimanui nu-i place, asa ca temperati-va. Si niciodata nu incercati sa va dati destepte cu "stiai ca?". Va futem in inima in momentele alea, va uram profund, nu ne pasa de orice rahat de cultura generala sosit din neant. Daca are legatura cu discutia, da, altfel nu. 

Inabordabilitatea nu-i buna.
Am zis mai sus ca ne place cand o fata se lasa greu, dar nu ne transformati in sclavi aflati mereu in fuga dupa voi. Vom incerca o perioada de timp sa va cucerim, nu stim cat, depinde de la caz la caz, de regula intre doua si patru saptamani. Daca nu dati vreun semn pozitiv va bagam in pizda mamelor voastre si cautam alta tinta. Nici din prima sa picati, nici sa nu picati, ci cheia e la mijloc, dar apoi sa nu va plangeti ca suntem porci pentru ca vrem alta. Pe fiecare o vrem intr-o anumita masura, dar nici sa fim cei care nutrim atractie, dar nimic de la polul opus. 

Alte 4 amanunte AICI.

De ce femeile stau bosumflate şi bărbaţii se uită la meci?

Timpul trece, dragule, contorizat în zile, se scurge  fatidic printre degetele omului. Aşa frumos, c-ajungi la zilele libere, făr’ de corvoade, făr’ de muncă, denumite în peisajului citadin - weekend. Pentru D., soţie iubitoare, muncitoare şi plăcută briză în viaţa lui L., weekendul nu este decât motiv de muştruluit casa,  de umplut cratiţa şi platoul cu fel de fel de creaţii culinare demne de maeştrii în arta gastronomică. Totul pan’ într-o sâmbătă seară când vru şi ea, hotărâtă ca niciodată, să-i ceară iubirii sale ceva:

D: Dragule, mai ştii de când n-am mai ieşit?
L: Eu, de azi, de dimineaţă, de când m-ai trimis să-ţi car legumele de la piaţă şi-am dat peste baba care  n-a vrut să negocieze preţul la cartofi.
D: Nu, nu mă refeream la ieşiri solitare! Mă refeream, noi doi, ca pe vremuri când te puneai şi-n cap să-mi faci pe plac.
L: Atunci voiam una, alta, ceva ce îmi tot dai de câţiva ani buni.
D: Ah ,da?! Bine!
L: Ce ai? (Hai, fii monosilabică!)
D: NIMIC! (Profitor nesimţit, te urăsc! Numai la tine te gândeşti! Nu tu copil, nu te ieşiri, nu tu chef de mine! Te-ai lins pe bot!)
L: Bine,cum spui tu!

…

L: Iubito, îmi faci nişte floricele şi-mi aduci o bere rece? Începe meciul!
D: Mă doare-n .. ceva. Nu pot!
L: Bine, bine.

Dumnezeu a inventat dragul de bărbat, apoi, după o lungă siestă a conceput artistic femeia, iar în cele din urmă, cum bărbatul o ţinea una şi bună cu “femeia e proastă” (90% confirmă dogma masculină) şi nu se chinuia să înţeleagă subtilităţile ei (sau le înţelegea şi fugea de vreo propunere nedorită), a inventat băutură. De-asta când femeia e supărată şi bărbatul are chef numai de capriciile sale, se-ntrețin cu a treia creaţie.

Asta este explicaţia paradoxului “femeie bosumflată şi bărbat hipnotizat de meci” - dorinţa de-aş îmbiba neuronii  în  vreo licoare. Echitabil aş spune.