Timpul trece, dragule, contorizat în zile, se scurge fatidic printre degetele omului. Aşa frumos, c-ajungi la zilele libere, făr’ de corvoade, făr’ de muncă, denumite în peisajului citadin - weekend. Pentru D., soţie iubitoare, muncitoare şi plăcută briză în viaţa lui L., weekendul nu este decât motiv de muştruluit casa, de umplut cratiţa şi platoul cu fel de fel de creaţii culinare demne de maeştrii în arta gastronomică. Totul pan’ într-o sâmbătă seară când vru şi ea, hotărâtă ca niciodată, să-i ceară iubirii sale ceva:
D: Dragule, mai ştii de când n-am mai ieşit?
L: Eu, de azi, de dimineaţă, de când m-ai trimis să-ţi car legumele de la piaţă şi-am dat peste baba care n-a vrut să negocieze preţul la cartofi.
D: Nu, nu mă refeream la ieşiri solitare! Mă refeream, noi doi, ca pe vremuri când te puneai şi-n cap să-mi faci pe plac.
L: Atunci voiam una, alta, ceva ce îmi tot dai de câţiva ani buni.
D: Ah ,da?! Bine!
L: Ce ai? (Hai, fii monosilabică!)
D: NIMIC! (Profitor nesimţit, te urăsc! Numai la tine te gândeşti! Nu tu copil, nu te ieşiri, nu tu chef de mine! Te-ai lins pe bot!)
L: Bine,cum spui tu!
…
L: Iubito, îmi faci nişte floricele şi-mi aduci o bere rece? Începe meciul!
D: Mă doare-n .. ceva. Nu pot!
L: Bine, bine.
Dumnezeu a inventat dragul de bărbat, apoi, după o lungă siestă a conceput artistic femeia, iar în cele din urmă, cum bărbatul o ţinea una şi bună cu “femeia e proastă” (90% confirmă dogma masculină) şi nu se chinuia să înţeleagă subtilităţile ei (sau le înţelegea şi fugea de vreo propunere nedorită), a inventat băutură. De-asta când femeia e supărată şi bărbatul are chef numai de capriciile sale, se-ntrețin cu a treia creaţie.
Asta este explicaţia paradoxului “femeie bosumflată şi bărbat hipnotizat de meci” - dorinţa de-aş îmbiba neuronii în vreo licoare. Echitabil aş spune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu