Muritor de foame

Bună, sunt muritor de foame. Dar nu mor, așa, acum, ci în mod constant, cu fiecare oră care trece peste mine și peste straturile mele de produse digerabile. Nu am mai pus gura pe mâncare de, dar ce zic eu? habar n-am, știu că ultima dată când am mâncat Sarkozy era încă președinte. Nu am ce mânca. Deschid frigiderul, mă uit, scutur o sticla cu apă în care nu s-a dezvoltat nicio halcă de carne, o așez la loc și ma retrag la calculator.

Am vrut să cerșesc. N-am bani, de-aia nu mănânc. Cu cerșetoria am zis că mă descurc repede. La dracu'! mulți o fac, n-o fi așa grea. Mi-am distrus niște pantaloni, o cămașă, nu m-am spălat multe zile la rând și mi-am uns pantalonii cu niște untură stătută din tigaia din cuptor. Untura e de la bunica, de prin anii '90, când încă avea porc. Am prăjit ceva în ea când încă aveam ce. Și așa îmbrăcat am ieșit în strada. Nu m-am ales decât cu bătaie, înjurături și am zis că meseria nu-i de mine. N-am meclă de așa ceva, eu zici că-s evreu de la Auschwitz, pe când alții sunt mai dolofani, mai stăpâni pe picioare. Era să leșin de trei ori în zece metri.

M-am gândit să mă angajez, dar nu am unde. Nu pot ridica nicio foaie A4 de pe birou s-o duc până la alt birou. Munca fizică nu e bună pentru mine. O să mor de foame treptat, poate o să ascult simfonia stomacului meu și organismului meu care se autodigeră. Până la finalul lunii am plătit utilitățile și Internetul. De fapt, le-am plătit în avans înainte de a îmi da demisia. Voiam să devin freelancer. Acum mor de foame, freemuritor. Noroc că mai pot lăsa memorii prin medii digitale.

Am început să am fantezii cu mâncare. Nu mă mai gândesc la sex de peste o lună, vreau doar să mănânc. Am visat, azi-noapte, o friptură cum venea spre mine, cum își unduia aromele și foremele spre farfuria mea. Eu aveam furculița trasă aproape și mă înnebuneau aromele ei. Apoi, m-a trezit o bătaie în ușă. Nu-n ușa mea, dar de când sunt muritor de foame sunt mai alert, mă rog să se izbească o vrabie de geamul meu și eu să sar s-o prind înainte să pice. Încă n-am noroc.

Voiam să mă sinucid, dar apoi mi-am dat seama că-s un sinucigaș lent. Asta e, o să rămân fără apă, fără net, fără orice, dar o să scriu, o să scriu pe foi. Poa' să vină ăștia, să-mi taie facilitățile, dar casa e a mea, are impozitul plătit. O să rămân în acest cavou al meu, mort de foame, oase, piele și foi scrise. Apoi, o să mă duc în Rai și o să mănâncă o veșnicie. Sper doar să țină ceva mai mult de o oră veșnicia, pentru că eu mănânc mai încet. 


P.S.: Am încercat să-mi cultiv păduchi sau măcar să iau purici. Niciun noroc.

Creator nemulţumit, om fericit

Dumnezeu trecut-a printr-un proces dificil. Se forţa şi nu reuşea. Mai incerca şi tot nu echivala dorinţa de satisfacţie totul pân’ l-a chemat la raport pe Sf. Petru.

- Mă Petre, cine a fost mă, aşa inteligent să le destupe oamenilor mintea, ai? Mă uit şi-mi vine să-mi dau palme când văd puzderia de realizări şi dorinţele actuale. Aştia nu mai fac nimic să mă impresioneze!

- Bossuleţ, ştii bine că eu m-am opus să scoţi toţi fraierii din grote, da’ matale vruşi să-ţi etalezi creaţia în faţa lui Satan. Apropo, te salută, a zis ca s-a distrat copios în uichiend cu omuleţii tăi.

- Vezi, aici e problema! Aştia nu sunt docili ca stramoşii lor, îl preferă pe boul ăla de le dă tot felul de nimicuri. Nici biserică nu mai vor, au zis că-s prea multe, mai multe decât şcoli. Auzi, mă, să mă compare cu o şcoală?! Pai eu sunt Zeul suprem, am nevoie de spaţii de închinare, carne proaspată. La ce le trebuie educaţia când îndoctrinarea salvează creierul?

- Nu ştiu, dar stai aşa că am o notificare pe Feisbuc.

- Şi tu, mă?! Măcar şi reţeaua aia. O accesează mai ceva ca biserica. Vezi şi tu ce mai zice Tila, aia da creaţie divină printre toate tutele astea fericite c-au intrat la colegii de doi lei. Îi vad eu cu morcovul ăla. Vor sări de bucurie în viitor, mai ales la corigenţe. La câte şcoli am absolvit eu. Eh!!

- N-ai absolvit nimic, dar mă bucur că nu pierzi ocazia să te lauzi. Tu doar le-ai dat ăstora idei ş-acum te plângi.

- Petre, sunt depresiv. Hai pe jos la o băută să dregem gâtu’ şi suferinţele! Am văzut şi un loc de placeri, am luat numărul de pe un perete.

De ce să omiţi citirea mail-urilor?

După lupte seculare printre spamurile lianice din căsuţa mea virtuală, căci una reală n-am, am deschis cu vai şi chiu indox-ul şi am ajuns la mesajele de importanţă naţională.

Unul dintre ele spunea că domniţa Adele, cântăreaţă în vogă, una dintre puţinele ce nu au urcat în domeniul muzicii din cauza unui fizic demn de Afrodita, şi-a făcut loc în celebra revistă Vouge. Iniţial, mi-am frecat ochii, crezând că am citit eu greşit, dar nu.

Concluzie: Vremea anorexicelor apune! (nu a femeilor slabe, ci doar a celor plate).

Un altul spunea că Ambasada SUA, mai nou, este eco. Fix englezii, dinozaurii planetei, cei ce se hrănesc şi au inventat junk-food-ul, fix ei simt nevoia să devină peţitorii unei apărări a mediului prin promovarea modei eco.

Concluzie: Aştia doresc, după ce au înclinat planeta la 23 de grade, să aducă axa de înclinaţie a Terrei la 0 grade. Te pomeneşti că le şi iese.

Bomboana de pe colivă s- a ascuns într-un ultim mail ce comunica faptul că un nene fotograf, unul dintre cei reunumiţi în domeniul fotografiei de peisaj, a surprins într-una dintre expediţiile sale in munţi, printre nori, imaginea Divinitaţii. Nebunie, extaz, delir pentru toţi habotnicii ce caută speranţa în orice fiinţă imaterială, cu sau fără istorie în urma sa. Crede şi nu cerceta, e cea mai mare prostie, dar na, stiinţa a cercetat si soc, e doar un fenomen fizic normal. Nu era nici extrachestie, nici vreo divinitate, nici măcar dracul nu s-a deranjat.

Concluzie Dă-i omului ce vrea să audă şi iţi va mânca din palmă.

Concluzie 2 Mail-urile nu se citesc pentru că o bună parte sunt inutile, făcute doar pentru trafic şi bani via tabloid/mondenităţi.
Concluzie 3 Mail-urile  nu se citesc decat dacă doreşti să pui sinapsele în miscare şi provoaci neuronii la lupte crâncene.

Doamne, ma auzi?

Buna ziua, Doamne.

Stiu ca ma injuri usor in gand pentru ca nu vorbesc cu Tine decat atunci cand am nevoie de ceva. Stii ca asa faceam si-n copilarie si ca asa fac si acum, dar nu e cazul in momentul de fata. Vreau si eu sfatul Tau la unele dileme si unele raspunsuri si apelez la Tine pentru ca ucenicii pe care i-ai lasat pe Pamant spun ca Tu ai toate raspunsurile. Bine, o iau usor, iar daca imi poti asigura niste bunuri, bani, chip fara de asemanare si Sfantul Vin sfant nu m-as supara.

De ce ai lasat, Doamne, toate femeile sa creada ca au drepturi? Nu zic ca ai gresit, nu te acuz, ca te superi, dar de ce sa le minti chiar asa, pe fata? Merita si ele un trai decent, mame iubitoare, datatoare de viitori adulatori pentu Tine, dar nu merita sa traiasca intr-o minciuna. Eu incerc sa le spun cum sta treaba, dar ma acuza c-as fi fara inima, fara minte si ca ele stiu mai bine. Te inteleg ca ti-au placut Fecioara Maria si Eva si ca in numele vreuneia dintre ele voiai sa le oferi ceva, dar chiar asa?

Mai tii minte cand am calcat un gandac, el s-a facut pasta sub adidasii mei chinezesti si mamaia a tipat ca din gura de sarpe ca ma paste Iadul si toate rautatile si ca m-ai scos de la inima? Stiu ca iti amintesti. Si mai stii ca tot in ziua aia m-a inchis in biserica sa ma spal de pacate? Stii si asta, ca mare iti este ochiul. Bun, si ajungem unde am eu problema. Spune-i Tu, printr-un gand, parintelui sa nu mai faca cercetari de ce in ’97 n-a mai avut vin la impartasania de Paste. Sa spunem ca m-am impartasit atunci cam pana la 80 de ani.

Doamne, de ce ai lasat mintea umana, asa larga cum e ea, sa iste diminutivele? Acum nu mai poti sa-i spui unei femei ca e grasuta ca se simte sexy, nu mai poti sa-i spui unuia ca e prostut ca gata, se simte alintat. Nu mai poti cere friptura/ciorba de vita ca se uita chelnerul la tine crucis pentru ca el stie doar de vacuta. Fa-te ca ai o eroare de software in sistem si sterge porcariile astea din mintea noastra. Vezi bine ca adultii dau in mintea cailor verzi pe pereti cand vorbesc cu copiii, de parca acei copii ar fi niste redusi mintal si nu pot percepe decat apica/apita/apisoara, si nu apa sau nu pot percepe decat laptic/laptisor/lapticut si nu lapte.

Cum e, Doamne, pe la Tine? Te superi ca te sun cu taxa inversa? Scuza-ma, dar abia mi-am luat o chestie de-aia monstru, smartfon, si nu-s’ cum sa sun eu. De fapt nu sun pentru ca am pre-pay, da’ iarta-ma acum, ca revin eu cu un telefon. A, da, si trei dileme de final, legate tot de mintit. De ce a trebuit sa-l minti pe Botezatu ca el trebuie sa pozeze in hetero. De ce l-ai facut pe Bendeac sa creada ca are umor? Si de ce, dumnezeii Tai, ai lasat tot poporu’ roman cu acces la cablu pentru ca, vezi bine, toti se uita la Romanii au talent sau OTV?

Multumesc pentru ascultare si nu uita, pana data viitoare, nitel capital nu strica, bunurile nu strica si aurul nu se devalorizeaza. A, si desigur, sanatate, fericire, bla-bla, armonie in familie, bla-bla, intelegi matale.

De ce femeile stau bosumflate şi bărbaţii se uită la meci?

Timpul trece, dragule, contorizat în zile, se scurge  fatidic printre degetele omului. Aşa frumos, c-ajungi la zilele libere, făr’ de corvoade, făr’ de muncă, denumite în peisajului citadin - weekend. Pentru D., soţie iubitoare, muncitoare şi plăcută briză în viaţa lui L., weekendul nu este decât motiv de muştruluit casa,  de umplut cratiţa şi platoul cu fel de fel de creaţii culinare demne de maeştrii în arta gastronomică. Totul pan’ într-o sâmbătă seară când vru şi ea, hotărâtă ca niciodată, să-i ceară iubirii sale ceva:

D: Dragule, mai ştii de când n-am mai ieşit?
L: Eu, de azi, de dimineaţă, de când m-ai trimis să-ţi car legumele de la piaţă şi-am dat peste baba care  n-a vrut să negocieze preţul la cartofi.
D: Nu, nu mă refeream la ieşiri solitare! Mă refeream, noi doi, ca pe vremuri când te puneai şi-n cap să-mi faci pe plac.
L: Atunci voiam una, alta, ceva ce îmi tot dai de câţiva ani buni.
D: Ah ,da?! Bine!
L: Ce ai? (Hai, fii monosilabică!)
D: NIMIC! (Profitor nesimţit, te urăsc! Numai la tine te gândeşti! Nu tu copil, nu te ieşiri, nu tu chef de mine! Te-ai lins pe bot!)
L: Bine,cum spui tu!

…

L: Iubito, îmi faci nişte floricele şi-mi aduci o bere rece? Începe meciul!
D: Mă doare-n .. ceva. Nu pot!
L: Bine, bine.

Dumnezeu a inventat dragul de bărbat, apoi, după o lungă siestă a conceput artistic femeia, iar în cele din urmă, cum bărbatul o ţinea una şi bună cu “femeia e proastă” (90% confirmă dogma masculină) şi nu se chinuia să înţeleagă subtilităţile ei (sau le înţelegea şi fugea de vreo propunere nedorită), a inventat băutură. De-asta când femeia e supărată şi bărbatul are chef numai de capriciile sale, se-ntrețin cu a treia creaţie.

Asta este explicaţia paradoxului “femeie bosumflată şi bărbat hipnotizat de meci” - dorinţa de-aş îmbiba neuronii  în  vreo licoare. Echitabil aş spune.