Dumnezeu trecut-a printr-un proces dificil. Se forţa şi nu reuşea. Mai incerca şi tot nu echivala dorinţa de satisfacţie totul pân’ l-a chemat la raport pe Sf. Petru.
- Mă Petre, cine a fost mă, aşa inteligent să le destupe oamenilor mintea, ai? Mă uit şi-mi vine să-mi dau palme când văd puzderia de realizări şi dorinţele actuale. Aştia nu mai fac nimic să mă impresioneze!
- Bossuleţ, ştii bine că eu m-am opus să scoţi toţi fraierii din grote, da’ matale vruşi să-ţi etalezi creaţia în faţa lui Satan. Apropo, te salută, a zis ca s-a distrat copios în uichiend cu omuleţii tăi.
- Vezi, aici e problema! Aştia nu sunt docili ca stramoşii lor, îl preferă pe boul ăla de le dă tot felul de nimicuri. Nici biserică nu mai vor, au zis că-s prea multe, mai multe decât şcoli. Auzi, mă, să mă compare cu o şcoală?! Pai eu sunt Zeul suprem, am nevoie de spaţii de închinare, carne proaspată. La ce le trebuie educaţia când îndoctrinarea salvează creierul?
- Nu ştiu, dar stai aşa că am o notificare pe Feisbuc.
- Şi tu, mă?! Măcar şi reţeaua aia. O accesează mai ceva ca biserica. Vezi şi tu ce mai zice Tila, aia da creaţie divină printre toate tutele astea fericite c-au intrat la colegii de doi lei. Îi vad eu cu morcovul ăla. Vor sări de bucurie în viitor, mai ales la corigenţe. La câte şcoli am absolvit eu. Eh!!
- N-ai absolvit nimic, dar mă bucur că nu pierzi ocazia să te lauzi. Tu doar le-ai dat ăstora idei ş-acum te plângi.
- Petre, sunt depresiv. Hai pe jos la o băută să dregem gâtu’ şi suferinţele! Am văzut şi un loc de placeri, am luat numărul de pe un perete.