Un om fără prieteni v2

Prima parte este fix aici

Plătește câte o femeie pentru sex de fiecare dată când dorește, deci iubita nu mai are ce compensa. Se uită la emisiuni proaste în care oamenii sunt trădaţi de "prieteni apropiaţi" și se mândrește în sinea-i că e fără prieteni.

Se îmbată regulat cu alcool de la magazin. Sau iese în oraș, dar cum n-are prieteni, acest demers mai mult i-ar displăcea. Bea tărie, nu se umflă în burtă cu bere și bea până adoarme, aproape de comă sau inconștienţă. După primul pahar mai bea pentru că se simte singur, deși când e treaz își poate argumenta sieși de ce e mai bine fără prieteni. Nu-i plac vecinii lui. Ascultă manele, hip-hop sau rock la intensitate mult peste limita decenţei. Asta nu înseamnă că el n-ascultă muzică, dar nu-i place că alţii îl deranjează. Și-i urăște cum ies la șuete în faţa blocului, pe scară, la grătar. Fac ei ce fac și tot de o vorbă o pun.

Ce pierde un astfel de om? Probabil că echilibrul psihic că nu e singur pe lume, că cineva se mai interesează de el, fie și doar pentru a-i spune ceva de ziua sa. Practic nu obţine prea multe, timpul liber poate fi ocupat cu diverse activităţi de un anumit entuziasm și fără prieteni. Ce câștigă? O lume mai bună, nu tre' să se simtă obligat să fie sincer cu răspunsurile întrebărilor pe care prietenii li-i le-ar adresa. Câștig ar fi și faptul că n-are pe cine ajuta, deci nu i se cere ajutorul. Dacă viaţa e trecătoare, măcar n-o risipește uneori cu problemele altora, ci cu nimicurile sale. Este acesta un om normal? Depinde după ce standarde, dar poate fi numit semi-pustnic. Bine, pustnici se voiau centrul spiritualităţii, da' fără să se înfăţișeze lumii sau să se împrietenească cu ea.

Creator nemulţumit, om fericit

Dumnezeu trecut-a printr-un proces dificil. Se forţa şi nu reuşea. Mai incerca şi tot nu echivala dorinţa de satisfacţie totul pân’ l-a chemat la raport pe Sf. Petru.

- Mă Petre, cine a fost mă, aşa inteligent să le destupe oamenilor mintea, ai? Mă uit şi-mi vine să-mi dau palme când văd puzderia de realizări şi dorinţele actuale. Aştia nu mai fac nimic să mă impresioneze!

- Bossuleţ, ştii bine că eu m-am opus să scoţi toţi fraierii din grote, da’ matale vruşi să-ţi etalezi creaţia în faţa lui Satan. Apropo, te salută, a zis ca s-a distrat copios în uichiend cu omuleţii tăi.

- Vezi, aici e problema! Aştia nu sunt docili ca stramoşii lor, îl preferă pe boul ăla de le dă tot felul de nimicuri. Nici biserică nu mai vor, au zis că-s prea multe, mai multe decât şcoli. Auzi, mă, să mă compare cu o şcoală?! Pai eu sunt Zeul suprem, am nevoie de spaţii de închinare, carne proaspată. La ce le trebuie educaţia când îndoctrinarea salvează creierul?

- Nu ştiu, dar stai aşa că am o notificare pe Feisbuc.

- Şi tu, mă?! Măcar şi reţeaua aia. O accesează mai ceva ca biserica. Vezi şi tu ce mai zice Tila, aia da creaţie divină printre toate tutele astea fericite c-au intrat la colegii de doi lei. Îi vad eu cu morcovul ăla. Vor sări de bucurie în viitor, mai ales la corigenţe. La câte şcoli am absolvit eu. Eh!!

- N-ai absolvit nimic, dar mă bucur că nu pierzi ocazia să te lauzi. Tu doar le-ai dat ăstora idei ş-acum te plângi.

- Petre, sunt depresiv. Hai pe jos la o băută să dregem gâtu’ şi suferinţele! Am văzut şi un loc de placeri, am luat numărul de pe un perete.

De ce să omiţi citirea mail-urilor?

După lupte seculare printre spamurile lianice din căsuţa mea virtuală, căci una reală n-am, am deschis cu vai şi chiu indox-ul şi am ajuns la mesajele de importanţă naţională.

Unul dintre ele spunea că domniţa Adele, cântăreaţă în vogă, una dintre puţinele ce nu au urcat în domeniul muzicii din cauza unui fizic demn de Afrodita, şi-a făcut loc în celebra revistă Vouge. Iniţial, mi-am frecat ochii, crezând că am citit eu greşit, dar nu.

Concluzie: Vremea anorexicelor apune! (nu a femeilor slabe, ci doar a celor plate).

Un altul spunea că Ambasada SUA, mai nou, este eco. Fix englezii, dinozaurii planetei, cei ce se hrănesc şi au inventat junk-food-ul, fix ei simt nevoia să devină peţitorii unei apărări a mediului prin promovarea modei eco.

Concluzie: Aştia doresc, după ce au înclinat planeta la 23 de grade, să aducă axa de înclinaţie a Terrei la 0 grade. Te pomeneşti că le şi iese.

Bomboana de pe colivă s- a ascuns într-un ultim mail ce comunica faptul că un nene fotograf, unul dintre cei reunumiţi în domeniul fotografiei de peisaj, a surprins într-una dintre expediţiile sale in munţi, printre nori, imaginea Divinitaţii. Nebunie, extaz, delir pentru toţi habotnicii ce caută speranţa în orice fiinţă imaterială, cu sau fără istorie în urma sa. Crede şi nu cerceta, e cea mai mare prostie, dar na, stiinţa a cercetat si soc, e doar un fenomen fizic normal. Nu era nici extrachestie, nici vreo divinitate, nici măcar dracul nu s-a deranjat.

Concluzie Dă-i omului ce vrea să audă şi iţi va mânca din palmă.

Concluzie 2 Mail-urile nu se citesc pentru că o bună parte sunt inutile, făcute doar pentru trafic şi bani via tabloid/mondenităţi.
Concluzie 3 Mail-urile  nu se citesc decat dacă doreşti să pui sinapsele în miscare şi provoaci neuronii la lupte crâncene.

Triunghiul Moldovenilor

Probabil ca nu-s cel mai potrivit sa vorbesc despre moldoveni din moment ce eu sunt un bucurestean cu farame de Oltenia in mine, dar sunt roman, deci pot vorbi despre orice fara sa am habar. Dupa cum stiti, moldovenii sunt locuitorii unei provincii tare defavorizata numita Moldova, dar in mintea multor romani ea se numeste Moldovenia. Niciun roman, cand injura cu moldoveni, nu se leaga de Republica Moldova, tara aia unde oamenii se tot gandesc daca vor comunism sau neo-comunism (democratie), ci zic de regiunea Moldova din Nord-Estul Romaniei. Multe mituri s-au creat despre moldoveni, multe adevarate, dar si mai putine false. Moldoveanul e o entitate de om cu care compari plebea societatii cu scopul jignirii celui comparat. Dau spre citire urmatoarea afirmatie: "Bai, 'tu-te-n gura de moldovean!", iar dupa asta este clar, l-ai jignit. Daca vrei infrumusetarea limbajului mai bagi "borat, jegos, obosit, corcit, cordit etc.". Inainte mamele isi amenintau copiii ca daca nu fac ce ele vor ii dau tiganilor sa-i bage in sac. Acum se spune "daca nu faci asta te dau moldoveanului in masina". Practic, moldovenii au aparut in Romania ca oltenii sa fie ai' mai amuzanti, ardelenii ai' mai lenti si muntenii aia mai oraseni, pentru ca in comparatie cu moldovenii toti sunt mai ceva. 

Chiar in momentul asta un moldovean citeste impreuna cu tine pe intinsul internet acest articol si-si zice "futu-l in suflet de muntean oparit". Dar m-am intins prea mult cu punctele lor slabe, insa adevarul e ca nu stiu ce puncte forte au. De exemplu femeile sunt fie laudate, fie injurate. "Da-o dracu' de putoare, moldoveanca proasta" sau "eh, moldovencele sunt tare sprintene in bucatarie, e normal, asa e la ele". Niciodata un ne-moldovean nu stie exact cum e un moldovean pentru ca nu stie. Barbatii vor sa le futa femeile moldovenilor, dar sunt si speriati de stufosenia pe care o pot gasi la bifurcatia picioarelor. Pana si un copil de moldovean cand il vezi zici "tulai, da' fain mai e, manca-l-as! Pui de moldovean, ce sa-i ceri." Apoi vezi altul si zici "ptiu! Piei drace! Asta-i moldovean clar, urat ca ta-su!". Poate oi fi lipsit eu de informatiile elementare despre moldoveni, dar ceva am retinut: femeile sunt lenese, dar atat de lenese incat ar putea bate la sportul asta o intreaga padure de lemurieni; moldovencele se descurca in televiziune foarte bine, dovada toate importurile ca Radulescu, Marin etc.; barbatii sunt mari betivi, dar niciodata de bautura buna, doar de ulei de tractor, spirt, apa de gura etc. Erata: imi dau singur cu capul in gura c-am zis "apa de gura". Moldovenii sunt si saraci, deci ramanem la ulei de motor, spirt si poate dude fermentate. Moldovenii sunt lenesi pentru ca sunt saraci si-s saraci pentru ca-s lenesi, dar mereu surprinzator cum doi moldoveni se pot omori pentru bautura cand bautura nu mai e.

Ultima parte buna la moldoveni ar fi ca ei isi accepta conditia. "Ce vrei, asta sunt, moldovean, nu pot mai mult. Par ca-s un ratat si un nimic?! Da, chiar asa sunt." Si nici macar nu poti incerca sa-i schimbi parerea pentru ca ai minti si tu, stiind ca el e asa. E moldovean, adica moldoveanul e noul tigan. Da-te-n sange de moldovean zgarcit, moldovean libidinos, si orice fel de moldovean, astea-s noile jigniri aplicate de romani pentru orice natie de pe glob de vreo 20 de ani. Si oricat de bune or fi jignirile, niciodata nu se adreseaza unui moldovean. Ei sunt imuni jignirilor care ii caracterizeaza. Si in final, ce ne-am face noi, restul romanilor, fara crimele din Moldovenia, fara violurile babelor, fara betiile dintr-o substanta necunoscuta? Da, exact, ar trebui sa ne uitam la Bendeac si sa ne para amuzant. Ce pacat ca nu e moldovean.

Evoluţia prosteşte

Nu, nu mă gândesc la revenirea în peştera, la vreun regres temporar, mintal, spaţial sau cum vreţi să-l numiţi, ci la beneficiile evoluţiei in timp. A fost bine să descoperim focul, altfel acum nu mai existam ca specie, căci in iernile geroase supravieţuirea era mai dificilă ca înmulţirea la taur; ăla după ce e mare şi consumă mult, nu e în stare de a se reproduce singurel. A fost la fel de bine să descoperim metalul şi tehnicile de prelucrare deprinse în timp, altfel azi mult din tehnologie n-ar fi existat. Deasemenea, bine a fost să existe oameni precum Galileo, ucis de Biserică pentru susţinerea unei teori care pentru noi, astăzi, e banală. Teoretic, evoluţia a fost bună si este, dar parcă omul, cu cât evoluează cu atât se prosteşte, iar totul se-observă printr-o scanare lacunară a unui areal.

Exemple vii demonstreză că prezenţa unor oameni care aduc beneficii reduce activitatea cerebrală a celorlalţi. Cum? De ce? Simplu! Omul gândeşte aşa: mă există unu de mi-a făcut Iphone-ul, atât timp cât mereu va fi unul să ajute evoluţia, la ce dracu mai e nevoie să citesc, să învaţ cine ştie ce formule matematice ori teorii complxe? La ce să citesc când mereu va fi ceva mai bun de făcut? De ce să-mi ucid neuronii cu cine ştie ce imbecilitaţi ?! Cam aşa e omul modern sau aşa e omul când ajunge in vârf şi nu vede la ce ar mai trebui să mai facă ceva, de-asta există în umitoarea societate nemaipomenita specie „ nea Mitică/cuana Lenuţa”. Ei nu ştiu multe, dar ştiu suficient: să mănânce, să muncească, obligatoriu să se reproducă si voila, asta le e viaţa. Mirific. Ce-o fi mai umitor decât să trăieşti simplu, fără să-ţi pui semne de întrebare, să n-ai habar de tine?

Se răsuceşte Da Vinci în mormânt când vede ce imbecili scapă cu viaţa datorită muncii sale în domeniul medicinii, iar bietul Ţepes şi-o înfige săgeţi în coaste când vede secuiul cu drept de cerere şi românul docil şi-ascultator îndeplinindu-i cerinţele. Evoluţia e bună, dar ar fi şi mai bună dacă n-ar ajunge pe mâna ignoranţilor pentru care numai repoducerea contează ori a puştilor de Dorobanţi ce habar n-au pe ce lume trăiesc, dar sunt odrasle de oameni cu mult prea mulţi bani şi mult prea puţină minte.

Psihologia fără școală a femeii

Psihologia asta e fără şcoală pentru că nu am cursuri de aşa gândire, dar pot spune câte ceva pe baza unor observii fine. Ele nu-s mai bune ca bărbaţii, dar nici mai proaste, per total, doar că majoritatea bărbaţilor vor şi apreciază sexul cu o femeie astfel că de-aia uneori sunt preaslăvite de către unii. În schimb ele sunt cum sunt, proaste şi deştepte, cu variaţiuni pe durate de timp. Femeile sunt de admirat când vezi că vor să se afirme oricum pe un domeniu pe care bărbaţii îl controlează. De exemplu, scrisul, şi mai exact, blogăritul. Există şi este condus de către bărbaţi pentru că ei ştiu să scrie mai bine, pot concentra în două fraze o întreagă carte, o întreagă epopee, iar femeile vor să dovedească putinţa lor. Dacă nu copiază materiale, fără a pune surse, pun articole redundante sau cu tendinţe extremist-feministe. Aşa sunt ele, nu pot crea, nu au imaginaţia aia pragmatică, şi nu e doar din cauza firii lor, ci pentru că aşa sunt educate. Există însă şi din cele bune care scriu şi le citeşti uşor, cu plăcere, însă prea puţine prin maldărul de cele fără talent. Dar ele se pot susţine între ele, pot întemeia un grup numai ca s-o susţină pe-alta. Tinde să semene cu lupta cu morile de vânt, dar ele aşa fac, ceea ce e de admirat, deşi oarecum futil.

Femeile mai sunt şi isteţe, numai că se bazează prea mult pe intuiţie şi pe vorbe goale pentru a-şi dovedi inteligenţa. Te întreabă "şi mă vei iubi mereu?". Tu ce-i vei răspunde? Adevărul care sună aşa: nu, nu toată viaţa, dar să zicem că te iubesc acum, nu mă pune să spun ce se va întâmpla două secunde mai târziu pentru că poate fi diametral opus? Nu, nu adevărul, ci simpla minciună de moment: da, desigur, ţi-am zis asta de multe ori. Dacă îi spui prima parte în mintea ei este: "al dracu' porc, nu mă iubeşte! Are pe alta!". Ar fi isteţe rău, dacă ar şi dovedi-o uneori. Le-o fi mai uşor să fie emotive, să creadă orice este numai bun, dar în general lucrurile nu-s mereu numai bune, mai este şi rău, mai există şi rău pe lângă iubire şi utopism.

Punctul lor de mare excelenţă e aranjatul, şi nu doar al lor exterior, ci şi cel legat de mediul în care-şi duc viaţa. Ele pot înţelege de ce florilor le stă bine aranjate în vază într-un anume mod, ele reuşesc să inventeze o culoare dacă nu o au pentru a o pune undeva în casă. Este domeniul lor, ele au un al treilea ochi psihic pentru aşa ceva, pot descoperi că bărbatului îi stă mai bine cu o cravată cu accente magenta, deşi pentru noi, bărbaţii, tot albastră e. Mai există câţiva bărbaţi care pot face asta, dar aceia sunt efeminați, ceea ce explică treaba. Această putere a lor, a femeilor, vine din faptul că vor să se simtă bine unde sunt, vor să-şi creeze decorul perfect în care nimic să nu se schimbe. Bărbaţii nu pot face asta pentru că ei sunt pragmatici, îşi dau seama că după 5-10 ani pereţii trebuie rezugrăviți, deci culoarea nu contează, că mocheta/covorul se toceşte, deci nu trebuie să fie de nu-ş' ce accent cromatic. Însă ele când privesc ceva ce ar trebui aranjat, privesc peste timp, timpul nu există, ele ce alcătuiesc vor să dureze o viaţă.

Nu domniţă, nu război, am tehnologie!

Omul contemporan, ăl’ mai dezgheţat la minte din neamul său, ăl’ mai dezvoltat din orice punct de vedere, nu mai aleargă după domniţa X-ulescu s-o salveze de cine ştie ce conte afemeiat avid de o noutate în lista sa. Nici vreun război pentru 3 metri de pământ nu mai pofteşte, când el culege roadele tehnologiei, când nu poate trăi fără ele şi dacă poate, ori e irascibil, ori indiferent.

Azi, homo-sapiens-ul, ultima variantă din enşpe miile de demo-uri, nu concepe viaţa fără tv. Păi cum să afli tu cum a fost lovită Gigica pe trecerea de pietoni sau cum s-a sinucis nea Vasile după o sticlă neaoşă de băutură spirtoasă asezonată cu câteva fructe? ( nu fugii, modernule la martini, eu eram p’aci mai rustică, chiar rudimentară, la o vişinată ori ţuică de fructe.)

Dacă pentru tv găsim scuză în “dorința de cunoaştere/informare” sau nu simplu “vreau”, există alte umbre ale tehnologiei făr’ de care omul nu poate trăi. Păi cum să stai tu fără telefon? Concepi viaţă fără s-auzi glăsciorul iubiţicii ce-ţi spune că e în baie, dar se ocupă de alte acţiuni deloc împăcate cu cele sfinte? Dacă n-o suni, poţi măcar să supravieţuieşti fără s-o text-uieşti, să ai grijă nu care cumva  s-apară vreun armăsar feroce demn de a o zgudui!

No, bine, avem nevoie de tv, de telefon. Cel puţin azi, ai nevoie. Dar na, că ne-a venit PC-ul, laptopul sau smart phone-ul în mult invidiata listă de descoperiri indispensabile. Ce te faci tu, om modern, făr’de net? Păi zi-mi ce?! Dacă ai noroc, apelezi la vârful listei şi-alegi din paleta restrânsă ori te poţi ruga să fii fericitul posesor de telefonaş, dar mai deştept faţă de standard - înzestrat cu net sacru, jocuri imbecile şi chiar, tv. Eh, aşa, viaţă ta e de vis, dar c-o condiţie: mămica îşi permite sau tu, ajuns om mare, să primişti de la serviciu ceva cu care să te întreţii când termini nefasta muncă de-a organiza cele 3 dosare , ce zac oricum, numai lasciv ori tentant nu pe birou.

Apăi omule, tu,  modernule, o fi bine, o fi rău, dar mai mult rău fără, e clar că tu nu poţi supravieţui în termini optimi pentru liniştea mentală, sănătatea psihică şi uneori şi-aia fizică făr’ de net, tv ori telefon.

Na, riscurile dezvoltării. Ţi se flutură ţie de războaie dacă joci Counter, nu te interesează salvarea reginei X, dacă ai telenovelă.  Ce mai, viaţă ta e perfectă dacă incluzi tehnologia.