Perfect şi nu prea

Oamenii, aceste magnifice fiinţe, nu ratează în veci vreun moment în care să nu-şi etaleze valoarea umană. Fie că sunt sau nu narcisişti, , există momente în care îşi exploatează darurile ce le posedă de mai descoperi vreo doua-trei minuni nebănuite în al lor caracter. Totuşi e frumos să-şi creeze o aura sfântă, problema e că nu toţi ştiu când să se abţină. Cum omul e supus greşelii, trebuie să cunoască anumite detalii pentru a evolua. Tu, biped înzestrat cu raţiune nu poţi afirma următoarele:

Eu nu mint – Eh, nu serios. Minciuna, oricât de mică ar fi, tot minciună se numeşte. De ce? Pentru că scopul este să te salveze dint-o situaţie limită, să ascundă stări sau fapte. Deci, fie ca omiţi mărturisirea notei la mate, fie că omori pe careva şi afirmi contratriul, tot minciună se numeşte.

Eu nu fac rau - Ah, da iar eu sunt femeia fatală şi zbor. Chiar şi indirect, se găseşte cineva afectat de efectele acţiunile noastre, iar cănd ştim efectele înainte de-a pune acţiunea în practică nu cred că avem grijă de seamăn.

Eu nu sunt geloasă – Ah bun, atunci nu-ţi pasă cine ştie ce de respectiva persoană. Zic si eu,exemplu - la familiile cu copii de vârste apropriate apare gelozia din nimicuri, înt-o relatie, cum treaba capătă alte conotaţii, e normal să fii geloasă in anumite momente. A nu se întelege maniacă posesivă, aia deja dă in extremă.

Consider ca, omul, oricăt s-ar chinui nu va atinge perfecţiunea visată pentru că e imposibil. Poate că acceptarea unor defecte ajută la o apropiere de ea.

Evoluţia prosteşte

Nu, nu mă gândesc la revenirea în peştera, la vreun regres temporar, mintal, spaţial sau cum vreţi să-l numiţi, ci la beneficiile evoluţiei in timp. A fost bine să descoperim focul, altfel acum nu mai existam ca specie, căci in iernile geroase supravieţuirea era mai dificilă ca înmulţirea la taur; ăla după ce e mare şi consumă mult, nu e în stare de a se reproduce singurel. A fost la fel de bine să descoperim metalul şi tehnicile de prelucrare deprinse în timp, altfel azi mult din tehnologie n-ar fi existat. Deasemenea, bine a fost să existe oameni precum Galileo, ucis de Biserică pentru susţinerea unei teori care pentru noi, astăzi, e banală. Teoretic, evoluţia a fost bună si este, dar parcă omul, cu cât evoluează cu atât se prosteşte, iar totul se-observă printr-o scanare lacunară a unui areal.

Exemple vii demonstreză că prezenţa unor oameni care aduc beneficii reduce activitatea cerebrală a celorlalţi. Cum? De ce? Simplu! Omul gândeşte aşa: mă există unu de mi-a făcut Iphone-ul, atât timp cât mereu va fi unul să ajute evoluţia, la ce dracu mai e nevoie să citesc, să învaţ cine ştie ce formule matematice ori teorii complxe? La ce să citesc când mereu va fi ceva mai bun de făcut? De ce să-mi ucid neuronii cu cine ştie ce imbecilitaţi ?! Cam aşa e omul modern sau aşa e omul când ajunge in vârf şi nu vede la ce ar mai trebui să mai facă ceva, de-asta există în umitoarea societate nemaipomenita specie „ nea Mitică/cuana Lenuţa”. Ei nu ştiu multe, dar ştiu suficient: să mănânce, să muncească, obligatoriu să se reproducă si voila, asta le e viaţa. Mirific. Ce-o fi mai umitor decât să trăieşti simplu, fără să-ţi pui semne de întrebare, să n-ai habar de tine?

Se răsuceşte Da Vinci în mormânt când vede ce imbecili scapă cu viaţa datorită muncii sale în domeniul medicinii, iar bietul Ţepes şi-o înfige săgeţi în coaste când vede secuiul cu drept de cerere şi românul docil şi-ascultator îndeplinindu-i cerinţele. Evoluţia e bună, dar ar fi şi mai bună dacă n-ar ajunge pe mâna ignoranţilor pentru care numai repoducerea contează ori a puştilor de Dorobanţi ce habar n-au pe ce lume trăiesc, dar sunt odrasle de oameni cu mult prea mulţi bani şi mult prea puţină minte.

Psihologia fără școală a femeii

Psihologia asta e fără şcoală pentru că nu am cursuri de aşa gândire, dar pot spune câte ceva pe baza unor observii fine. Ele nu-s mai bune ca bărbaţii, dar nici mai proaste, per total, doar că majoritatea bărbaţilor vor şi apreciază sexul cu o femeie astfel că de-aia uneori sunt preaslăvite de către unii. În schimb ele sunt cum sunt, proaste şi deştepte, cu variaţiuni pe durate de timp. Femeile sunt de admirat când vezi că vor să se afirme oricum pe un domeniu pe care bărbaţii îl controlează. De exemplu, scrisul, şi mai exact, blogăritul. Există şi este condus de către bărbaţi pentru că ei ştiu să scrie mai bine, pot concentra în două fraze o întreagă carte, o întreagă epopee, iar femeile vor să dovedească putinţa lor. Dacă nu copiază materiale, fără a pune surse, pun articole redundante sau cu tendinţe extremist-feministe. Aşa sunt ele, nu pot crea, nu au imaginaţia aia pragmatică, şi nu e doar din cauza firii lor, ci pentru că aşa sunt educate. Există însă şi din cele bune care scriu şi le citeşti uşor, cu plăcere, însă prea puţine prin maldărul de cele fără talent. Dar ele se pot susţine între ele, pot întemeia un grup numai ca s-o susţină pe-alta. Tinde să semene cu lupta cu morile de vânt, dar ele aşa fac, ceea ce e de admirat, deşi oarecum futil.

Femeile mai sunt şi isteţe, numai că se bazează prea mult pe intuiţie şi pe vorbe goale pentru a-şi dovedi inteligenţa. Te întreabă "şi mă vei iubi mereu?". Tu ce-i vei răspunde? Adevărul care sună aşa: nu, nu toată viaţa, dar să zicem că te iubesc acum, nu mă pune să spun ce se va întâmpla două secunde mai târziu pentru că poate fi diametral opus? Nu, nu adevărul, ci simpla minciună de moment: da, desigur, ţi-am zis asta de multe ori. Dacă îi spui prima parte în mintea ei este: "al dracu' porc, nu mă iubeşte! Are pe alta!". Ar fi isteţe rău, dacă ar şi dovedi-o uneori. Le-o fi mai uşor să fie emotive, să creadă orice este numai bun, dar în general lucrurile nu-s mereu numai bune, mai este şi rău, mai există şi rău pe lângă iubire şi utopism.

Punctul lor de mare excelenţă e aranjatul, şi nu doar al lor exterior, ci şi cel legat de mediul în care-şi duc viaţa. Ele pot înţelege de ce florilor le stă bine aranjate în vază într-un anume mod, ele reuşesc să inventeze o culoare dacă nu o au pentru a o pune undeva în casă. Este domeniul lor, ele au un al treilea ochi psihic pentru aşa ceva, pot descoperi că bărbatului îi stă mai bine cu o cravată cu accente magenta, deşi pentru noi, bărbaţii, tot albastră e. Mai există câţiva bărbaţi care pot face asta, dar aceia sunt efeminați, ceea ce explică treaba. Această putere a lor, a femeilor, vine din faptul că vor să se simtă bine unde sunt, vor să-şi creeze decorul perfect în care nimic să nu se schimbe. Bărbaţii nu pot face asta pentru că ei sunt pragmatici, îşi dau seama că după 5-10 ani pereţii trebuie rezugrăviți, deci culoarea nu contează, că mocheta/covorul se toceşte, deci nu trebuie să fie de nu-ş' ce accent cromatic. Însă ele când privesc ceva ce ar trebui aranjat, privesc peste timp, timpul nu există, ele ce alcătuiesc vor să dureze o viaţă.

Ardeleanu’ și iepurele-n cursă

AICI articolul despre olteni.

Ardelenii sunt ca orice român, parveniţi şi boieri închipuiţi. Acum multe sute de ani nişte străini cu aparenţă de stil, adică ungurii, austriecii şi nemţii au dat pe rând câte o flegmă în perimetrul de dincolo de Carpaţi. După ce ardelenii s-au şters pe mufă de bale şi-au zis "ce coiu' fleoșcăit al lui bunicu', noi suntem ioropeni!". Şi de atunci tot se dau nişte stilaţi, nişte răbdători, nişte vai-dar-ce-aglomerată-e-capitala-voastră. Uite-un spoiler! e şi capitala voastră! Dar să revin la ardeleni. Ei, ăia care se cred cu fruntea mai lată, se regăsesc în Cluj, Timişoara şi Arad de unde suferă precum o duduie cu damf de doamnă. În general, şi nu-i un mit, ardelenii sunt lenţi, şi sunt lenţi pentru că nu ai unde să te grăbeşti acolo la ei. Pur şi simplu faci o mutare, ca la şah, şi aştepţi să vezi viaţa ce zice, cum mută. Oraşele sunt libere, asta dacă nu e meci de fotbal că atunci se simt şi ei ca duminica în Bucureşti, şi au tot timpul din lume pentru a pierde tot timpul din lume. Ei vorbesc lent, urmare firească din moment ce nimeni nu se grăbeşte să scape de discuţie. Ardelenii mai ajung prin capitala patriei uneori şi se miră de cât de repede se desfăşoară lumea aici. E normal să fim grăbiţi, ne luptăm pentru fiecare centimetru pătrat.

Ardelenii sunt buni la ceva ce necesită răbdare, ei pot meşteri la un ceas câteva secole pentru ca în final să-i spună stră-stră-nepotului tău că de fapt e un model vechi şi nu mai poate fi făcut. Ei se uită cu jind afară şi se întreabă de ce nu fug. Apoi îşi dau seama. Până ar ieşi ei din ţară ne-ar scoate Europa şi Schengen din spaţiile lor pentru că circulăm sub viteza minimă legală. De regulă sunt oameni drăguţi, un accent imposibil şi nişte regionalisme de să-ţi faci limba ghiulea în gură. Sunt amuzanţi când fac nişte aprecieri de interes general ca "tulai, da' ce mare e Dunărea!". Ardelenii mai sunt şi buni la bănci, sau măcar pe post de cămătari pentru că mereu sunt dispuşi să-ţi dea bani. Nu-şi fac griji că nu vei avea timp să-i dai înapoi, ei au răbdare de a te toca mărunt ca picătura chinezească.

Centrul literaturii, artei, ideilor o fi în Muntenia, acolo unde sunt şi grămezile de bani, dar tot prin Ardeal intră europenii vestici, ăia de vin cu grosul banilor. Avem noroc că ardelenii sunt acolo, lenţi, calmi, binevoitori, binefăcători, darnici, astfel încât fiecare străin care-şi ia ţepe în Muntenia sau Moldova sau Oltenia îşi zice: "da, bă, dar tot prin Ardeal fug din ţară, acolo mi-a plăcut!".

TEST: Care e menirea ta în viață

Aici și doar aici vei afla care este treaba ta în lumea asta rece, câinoasă și deloc civilizată. Poate în tine zace viitoare minte stârlucită, poate tu ești dă viitorul acestei planete. AFLĂ ACUM! AFLĂ AICI!

Și acum că am terminat cu partea de tabloid, să vă spui eu cum stă treaba. Voi veți urma niște pași, iar la final vi se relevează menirea voastră pe Pământ. Fără trucuri, fără să vă ghicesc în palmă, totul depinde doar de voi, deci să începem.

Pas 1: Alege un număr undeva între 1 și 9. Sigur și hotărât alege-ți viitorul
Pas 2: Bagă o înmulțire cu 3 acelui număr, adică: (număr ales)*3
Pas 3: Adună 3 la ce ți-a dat mai sus.
Pas 4: Încă puțin și aflăm ce Einstein zace în tine. Înmulțește ce ți-a dat mai sus cu 3.
Pas 5: Gata, fra’, ai un număr acum, de două cifre. Adună-le între ele și vezi rezultatul viitorului tău mai jos.

Cam ce vei fi tu:

1. Oh, scumpă Fecioara Maria, Mesia a revenit pe Pământ! Tu vei deveni următorul lider spiritual.
2. Scumpă simfonie, dulce vioară, pe Enescu ți-l dau, pe urmașul său să te strunească.
3. Tu vei pune capăt războaiele între găștile de cartier. Se vede în aura ta.
4. Fuziunea la rece te așteaptă, mărite fizician. Fă-o a noastră!
5. Chiar nu mă prind de ce nu ai ieșit la iveală până acum, viitor conducător de oaste.
6. Viitorul nu-i prea drăguț pentru tine, tu te vei sinucide când te va-nșela nevasta.
7. Slovă de foc, slovă de aur, ista-i poetul ce te va făuri. Eminescu și Arghezi strigă-n el.
8. Facebook e mic copil pe lângă ce rețea vei face tu, computerist jigărit și acneic.
9. Ai urmat un test cretin ca să ai crezi că ai și tu un scop. N-ai! Asta-i viața, ai tras paiu’ scurt.
10. Țeapă! Nu există!

Femeia si barbatul

Isa

Barbati, barbati, ce ne-am face fara voi?! O lesbiana ar spune perfect, femeia e mai buna, ar face excelent far' de barbat in peisaj. O femeie in toate mintile ar spune ca e dificil fara voi. De ce? Pai cu cine dracu' ne mai contrazicem din cine stie ce nimicuri, dar fara sa ajungem la paruieli? Barbatul si femeia sunt facuti sa se completeze, fie ca e vorba de sex, opinii ori convietuire.
Dar ce  fac eu, femeia, cand imi incalci dogmele sfinte si-mi vine sa te alerg, sa te bat cu propria-ti mana, seara ajungand acasa si gasindu-te arzand de nerabdare si cu chef de nebunii intr-un peisaj sinistru, plin de zoaie si mizerie.
Noi, femeile, in general, dorim curatenie, asteptam sa o gasim mereu si ne calca pe nervi sa gasim frumusete de casa ordonata transformata intr-un decor demn de Razboiul Rece. Nu intelegem ce mama ma-sii e asa greu sa arunci sosetele in cosul de rufe, nu pe, langa sau sub el. Nu intelegem cum voi, tintasi de profesie, nu nimeriti tocmai gaura ce transforma starea noastra de spirit intr-una in care suntem capabile sa facem si-o crima. Va obisnuiti ca noi sa facem curat dupa voi si voi sa va uitati ca muta la organe dubioase rar vazute in viata.
Unde mai pune modul in  care mancati voi? Bre, lumea nu se sfarseste in a doua secunda de la momentul in care ai mancarea in fata. E asa greu sa mancati ordonat, fara sa improscati tot universul cu  firimituri si resturi?! Se baga incet in gura, se mesteca decent, nu delicat si se inghite. Simplu si frumos. Nu ca si cand va paste o vizita in Somalia si-o abstinenta totala.
Ar mai fi si modul in care va descurcati vestimentar. Daca noi nu v-am sfatui voi ati folosi sosetele pe post de esarfa si tricourile drept scutec. Nu e de mirare de ce multi barbati se-mbraca ca niste gay in calduri cu tricouri colorate strident ori cine stie ce pantofi cu varfuri sagetate demne de a scoate ochii cuiva cu ei.
Eu, femeie, consider ca tu, barbat, stai prost mai ales in plan estetic, apoi in cel etic ai nevoie de una dintre noi sa-ti descurce casa si sa-ti corecteze stilul.

Sfantu' Asteapta

Lucrurile sunt mai simple decat par in aceasta privire aruncata de catre o femeie. Un barbat are nevoie de mai multa hrana decat o femeie, corp mai mare, deci mai multa energie, astfel ca in loc sa va retinem pe voi juma' de ora dupa masa cat terminam noi de mancat, preferam sa bagam noi mai repede. E vorba de ritm, ritmul in care bagam determina finalizarea mesei in acelasi timp. Iar uneori voi alegeti sa mancati cine stie ce frunza de stevie ofilita cu o icra de peste si sa le puneti si pe alea pe cantarul caloriilor astfel incat normal ca vi se pare ca noi mancam mai repede, ca niste hrapareti josnici. De fapt mancam normal.
Barbatul, daca ar fi dupa el, ar umbla in aceleasi haine comode, cunoscute si placute pe care le are din vara anului trecut, dar veniti voi cu "dar nu-i frumos asa, ce-o sa zica lumea?". Noua nu prea ne pasa. Daca ne-ar fi pasat de lume in razboaie n-am fi purtat zalele alea pe noi, coifuri hilare si cai inzorzonati cu zeci de nimicuri. Dar le-am purtat pentru ca ne protejau. Noi vedem scopul, si nu prea vedem scopul umplerii unui sifonier cu haine, de catre voi, pe care apoi nu le purtati. Da, stiu, asa va justificati cheltuielile, "acolo am dat atat, pe aia atat", dar intr-o lume aparent normala sunt bani risipiti. Stim cum vin hainele, trebuie sa te simti bine, iar acei gay sunt doar produsul vostru, al lectiilor voastre. Sunt hipsterasii cu pantaloni atat de stramti incat isi poarta coaiele papion si cu un tricou mai mulat pe ei decat este prezervativul pe pula. Voi i-ati creat, voi sa aveti grija de ei si sa-i suportati.
Chiar daca n-om fi mereu de acord, ceea ce e de-a dreptul o munca titanica avand in vedere ca voi cu psihicul vostru nu sunteti mereu de acord, femeia si barbatul trebuie sa existe. Iar voi sa admiteti ca subestimati crunt, dar asta nu e rau pentru noi, ne place sa fim intr-o stare de lancezeala cand voi sunteti atatea intr-una: mama, bucatareasa, menajera, asistent vestimentar etc. Pur si simplu ne place ca nu trebuie sa ne batem capul cu orice nimic pe care voi oricum l-ati despica mult mai bine.

Nu domniţă, nu război, am tehnologie!

Omul contemporan, ăl’ mai dezgheţat la minte din neamul său, ăl’ mai dezvoltat din orice punct de vedere, nu mai aleargă după domniţa X-ulescu s-o salveze de cine ştie ce conte afemeiat avid de o noutate în lista sa. Nici vreun război pentru 3 metri de pământ nu mai pofteşte, când el culege roadele tehnologiei, când nu poate trăi fără ele şi dacă poate, ori e irascibil, ori indiferent.

Azi, homo-sapiens-ul, ultima variantă din enşpe miile de demo-uri, nu concepe viaţa fără tv. Păi cum să afli tu cum a fost lovită Gigica pe trecerea de pietoni sau cum s-a sinucis nea Vasile după o sticlă neaoşă de băutură spirtoasă asezonată cu câteva fructe? ( nu fugii, modernule la martini, eu eram p’aci mai rustică, chiar rudimentară, la o vişinată ori ţuică de fructe.)

Dacă pentru tv găsim scuză în “dorința de cunoaştere/informare” sau nu simplu “vreau”, există alte umbre ale tehnologiei făr’ de care omul nu poate trăi. Păi cum să stai tu fără telefon? Concepi viaţă fără s-auzi glăsciorul iubiţicii ce-ţi spune că e în baie, dar se ocupă de alte acţiuni deloc împăcate cu cele sfinte? Dacă n-o suni, poţi măcar să supravieţuieşti fără s-o text-uieşti, să ai grijă nu care cumva  s-apară vreun armăsar feroce demn de a o zgudui!

No, bine, avem nevoie de tv, de telefon. Cel puţin azi, ai nevoie. Dar na, că ne-a venit PC-ul, laptopul sau smart phone-ul în mult invidiata listă de descoperiri indispensabile. Ce te faci tu, om modern, făr’de net? Păi zi-mi ce?! Dacă ai noroc, apelezi la vârful listei şi-alegi din paleta restrânsă ori te poţi ruga să fii fericitul posesor de telefonaş, dar mai deştept faţă de standard - înzestrat cu net sacru, jocuri imbecile şi chiar, tv. Eh, aşa, viaţă ta e de vis, dar c-o condiţie: mămica îşi permite sau tu, ajuns om mare, să primişti de la serviciu ceva cu care să te întreţii când termini nefasta muncă de-a organiza cele 3 dosare , ce zac oricum, numai lasciv ori tentant nu pe birou.

Apăi omule, tu,  modernule, o fi bine, o fi rău, dar mai mult rău fără, e clar că tu nu poţi supravieţui în termini optimi pentru liniştea mentală, sănătatea psihică şi uneori şi-aia fizică făr’ de net, tv ori telefon.

Na, riscurile dezvoltării. Ţi se flutură ţie de războaie dacă joci Counter, nu te interesează salvarea reginei X, dacă ai telenovelă.  Ce mai, viaţă ta e perfectă dacă incluzi tehnologia.

De ce femeile stau bosumflate şi bărbaţii se uită la meci?

Timpul trece, dragule, contorizat în zile, se scurge  fatidic printre degetele omului. Aşa frumos, c-ajungi la zilele libere, făr’ de corvoade, făr’ de muncă, denumite în peisajului citadin - weekend. Pentru D., soţie iubitoare, muncitoare şi plăcută briză în viaţa lui L., weekendul nu este decât motiv de muştruluit casa,  de umplut cratiţa şi platoul cu fel de fel de creaţii culinare demne de maeştrii în arta gastronomică. Totul pan’ într-o sâmbătă seară când vru şi ea, hotărâtă ca niciodată, să-i ceară iubirii sale ceva:

D: Dragule, mai ştii de când n-am mai ieşit?
L: Eu, de azi, de dimineaţă, de când m-ai trimis să-ţi car legumele de la piaţă şi-am dat peste baba care  n-a vrut să negocieze preţul la cartofi.
D: Nu, nu mă refeream la ieşiri solitare! Mă refeream, noi doi, ca pe vremuri când te puneai şi-n cap să-mi faci pe plac.
L: Atunci voiam una, alta, ceva ce îmi tot dai de câţiva ani buni.
D: Ah ,da?! Bine!
L: Ce ai? (Hai, fii monosilabică!)
D: NIMIC! (Profitor nesimţit, te urăsc! Numai la tine te gândeşti! Nu tu copil, nu te ieşiri, nu tu chef de mine! Te-ai lins pe bot!)
L: Bine,cum spui tu!

…

L: Iubito, îmi faci nişte floricele şi-mi aduci o bere rece? Începe meciul!
D: Mă doare-n .. ceva. Nu pot!
L: Bine, bine.

Dumnezeu a inventat dragul de bărbat, apoi, după o lungă siestă a conceput artistic femeia, iar în cele din urmă, cum bărbatul o ţinea una şi bună cu “femeia e proastă” (90% confirmă dogma masculină) şi nu se chinuia să înţeleagă subtilităţile ei (sau le înţelegea şi fugea de vreo propunere nedorită), a inventat băutură. De-asta când femeia e supărată şi bărbatul are chef numai de capriciile sale, se-ntrețin cu a treia creaţie.

Asta este explicaţia paradoxului “femeie bosumflată şi bărbat hipnotizat de meci” - dorinţa de-aş îmbiba neuronii  în  vreo licoare. Echitabil aş spune.