Femeia si barbatul

Isa

Barbati, barbati, ce ne-am face fara voi?! O lesbiana ar spune perfect, femeia e mai buna, ar face excelent far' de barbat in peisaj. O femeie in toate mintile ar spune ca e dificil fara voi. De ce? Pai cu cine dracu' ne mai contrazicem din cine stie ce nimicuri, dar fara sa ajungem la paruieli? Barbatul si femeia sunt facuti sa se completeze, fie ca e vorba de sex, opinii ori convietuire.
Dar ce  fac eu, femeia, cand imi incalci dogmele sfinte si-mi vine sa te alerg, sa te bat cu propria-ti mana, seara ajungand acasa si gasindu-te arzand de nerabdare si cu chef de nebunii intr-un peisaj sinistru, plin de zoaie si mizerie.
Noi, femeile, in general, dorim curatenie, asteptam sa o gasim mereu si ne calca pe nervi sa gasim frumusete de casa ordonata transformata intr-un decor demn de Razboiul Rece. Nu intelegem ce mama ma-sii e asa greu sa arunci sosetele in cosul de rufe, nu pe, langa sau sub el. Nu intelegem cum voi, tintasi de profesie, nu nimeriti tocmai gaura ce transforma starea noastra de spirit intr-una in care suntem capabile sa facem si-o crima. Va obisnuiti ca noi sa facem curat dupa voi si voi sa va uitati ca muta la organe dubioase rar vazute in viata.
Unde mai pune modul in  care mancati voi? Bre, lumea nu se sfarseste in a doua secunda de la momentul in care ai mancarea in fata. E asa greu sa mancati ordonat, fara sa improscati tot universul cu  firimituri si resturi?! Se baga incet in gura, se mesteca decent, nu delicat si se inghite. Simplu si frumos. Nu ca si cand va paste o vizita in Somalia si-o abstinenta totala.
Ar mai fi si modul in care va descurcati vestimentar. Daca noi nu v-am sfatui voi ati folosi sosetele pe post de esarfa si tricourile drept scutec. Nu e de mirare de ce multi barbati se-mbraca ca niste gay in calduri cu tricouri colorate strident ori cine stie ce pantofi cu varfuri sagetate demne de a scoate ochii cuiva cu ei.
Eu, femeie, consider ca tu, barbat, stai prost mai ales in plan estetic, apoi in cel etic ai nevoie de una dintre noi sa-ti descurce casa si sa-ti corecteze stilul.

Sfantu' Asteapta

Lucrurile sunt mai simple decat par in aceasta privire aruncata de catre o femeie. Un barbat are nevoie de mai multa hrana decat o femeie, corp mai mare, deci mai multa energie, astfel ca in loc sa va retinem pe voi juma' de ora dupa masa cat terminam noi de mancat, preferam sa bagam noi mai repede. E vorba de ritm, ritmul in care bagam determina finalizarea mesei in acelasi timp. Iar uneori voi alegeti sa mancati cine stie ce frunza de stevie ofilita cu o icra de peste si sa le puneti si pe alea pe cantarul caloriilor astfel incat normal ca vi se pare ca noi mancam mai repede, ca niste hrapareti josnici. De fapt mancam normal.
Barbatul, daca ar fi dupa el, ar umbla in aceleasi haine comode, cunoscute si placute pe care le are din vara anului trecut, dar veniti voi cu "dar nu-i frumos asa, ce-o sa zica lumea?". Noua nu prea ne pasa. Daca ne-ar fi pasat de lume in razboaie n-am fi purtat zalele alea pe noi, coifuri hilare si cai inzorzonati cu zeci de nimicuri. Dar le-am purtat pentru ca ne protejau. Noi vedem scopul, si nu prea vedem scopul umplerii unui sifonier cu haine, de catre voi, pe care apoi nu le purtati. Da, stiu, asa va justificati cheltuielile, "acolo am dat atat, pe aia atat", dar intr-o lume aparent normala sunt bani risipiti. Stim cum vin hainele, trebuie sa te simti bine, iar acei gay sunt doar produsul vostru, al lectiilor voastre. Sunt hipsterasii cu pantaloni atat de stramti incat isi poarta coaiele papion si cu un tricou mai mulat pe ei decat este prezervativul pe pula. Voi i-ati creat, voi sa aveti grija de ei si sa-i suportati.
Chiar daca n-om fi mereu de acord, ceea ce e de-a dreptul o munca titanica avand in vedere ca voi cu psihicul vostru nu sunteti mereu de acord, femeia si barbatul trebuie sa existe. Iar voi sa admiteti ca subestimati crunt, dar asta nu e rau pentru noi, ne place sa fim intr-o stare de lancezeala cand voi sunteti atatea intr-una: mama, bucatareasa, menajera, asistent vestimentar etc. Pur si simplu ne place ca nu trebuie sa ne batem capul cu orice nimic pe care voi oricum l-ati despica mult mai bine.

Despărțire

Sfântu’ Așteaptă
Relaţii şi fericire, bună dispoziţie şi futere, apoi pac! se cam încheie cu toate inimioarele şi chestiuțele mici şi drăgălaşe pe care îndrăgostiții se încăpăţânează să le ducă în forma diminutivală. Intervin dezgustul, greaţa şi în mintea celui care nu mai vrea, adică bărbatul aici, toate acele cuvinte frumoase la adresa femeii: ştift, curvă, idioată, proastă, amuistă, coardă, surdă, mută, frigidă etc. Apoi se pun bazele celui mai mare plan pe care omenirea l-ar putea accepta vreodată ca fiind fezabil de către om. Pe cuvânt vă spun, dacă omenirea ar fi sub aripa unui alien avorton şi bocciu şi ar vrea să se despartă, bărbatul e Dă Man pentru asta. Poate concepe cele mai alambicate planuri. Astfel face şi în relaţia personală.

Nu e mai uşor să te duci la ea şi să-i spui "ştii, cam gata, mă duc să umplu trompele alteia". Nea, nici pe departe, căci noi vrem să uneltim grandiosul. Ba facem un scenariu de a o surprinde cu un bărbat, ba facem sex tot mai prost ca ea să facă gură şi noi să ne apărăm "dar parcă sentimentele contau. Sau nu e aşa?", ba chiar suntem dispuşi să mergem cu ele la cumpărături doar ca să le enervăm când vor să cumpere ceva. Nu e vorba de laşitate, ci de faptul că ţinem la partenere și de aceea nu putem să ne ducem la ele și să le zicem: " eu plec să-i agit hormonii alteia mai bune", că noi suntem şi nişte gentlemani. De-aia apelăm noi la planuri mai complexe decât teleportarea sau călătoria în timp. Şi ne ies al dracului de bine, mereu sfârşiţi voi cu sentimente de vină.

Isa
Relaţia, draga de ea, este frumoasă cât e întreținută. Nu-mi spune că dacă dai de o "ea" care să-ţi stârnească interesul constant o să-i dai cu piciorul şi-o să ţi se pară frigidă. Acum depinde de cât de bine ştii să alegi. Ştii, cine s-aseamănă, s-adună. Epilogul, ca fază a relaţiei, intervine când monotonia domneşte, iar ea docilă şi sensibilă aka proastă, nu poate pune capăt c-o mustră conştiinţă. Atunci sarcina draconică vă revine vouă, sarcină din care îl întoarceţi şi pe Dracu' cu picioarele la 180 de grade, doar-doar să primiţi profit pentru a vă linişti orgoliul, întrebându-vă cum dracu' aţi ajuns cu respectivă.

E o răzbunare, şi cum n-o să vă chinuiţi pe voi, o folosiţi pe ea drept cobai. Nu e vorba de gentlemanism ori afecţiune, oricum vi se fâlfâie vouă dacă ea se sinucide în secunda doi. Odată scăpaţi de jug sau de dorinţa de-a o avea în preajmă, făuriţi planuri stupide de evadare, mai ceva ca un deţinut în Alcatraz, doar că până-n final daţi cu bâta-n baltă. Deşi nu pare, cunoaşteţi destul de bine psihicul feminin,  convieţuirea cu ele aduce experienţa, tocmai de-asta reuşiţi să cuceriţi femeia, iar ea, oricât de inteligentă ar fi, se-nmoaie ca îngheţata la soare la gesturi drăguţe.

Totul până când vine vorba de părăsit. Atunci parcă aveţi un burete în loc de creier. Nu ştiţi cum să vă scăpaţi mai frumos şi mai rapid. Dovediţi o "imensă inteligenţă" complicându-vă în planuri stupide doar pentru a vă păstra aura de macho puff-i, căci despre femeie, dă-o dracu', nu e singura din lume.