Despărțire

Sfântu’ Așteaptă
Relaţii şi fericire, bună dispoziţie şi futere, apoi pac! se cam încheie cu toate inimioarele şi chestiuțele mici şi drăgălaşe pe care îndrăgostiții se încăpăţânează să le ducă în forma diminutivală. Intervin dezgustul, greaţa şi în mintea celui care nu mai vrea, adică bărbatul aici, toate acele cuvinte frumoase la adresa femeii: ştift, curvă, idioată, proastă, amuistă, coardă, surdă, mută, frigidă etc. Apoi se pun bazele celui mai mare plan pe care omenirea l-ar putea accepta vreodată ca fiind fezabil de către om. Pe cuvânt vă spun, dacă omenirea ar fi sub aripa unui alien avorton şi bocciu şi ar vrea să se despartă, bărbatul e Dă Man pentru asta. Poate concepe cele mai alambicate planuri. Astfel face şi în relaţia personală.

Nu e mai uşor să te duci la ea şi să-i spui "ştii, cam gata, mă duc să umplu trompele alteia". Nea, nici pe departe, căci noi vrem să uneltim grandiosul. Ba facem un scenariu de a o surprinde cu un bărbat, ba facem sex tot mai prost ca ea să facă gură şi noi să ne apărăm "dar parcă sentimentele contau. Sau nu e aşa?", ba chiar suntem dispuşi să mergem cu ele la cumpărături doar ca să le enervăm când vor să cumpere ceva. Nu e vorba de laşitate, ci de faptul că ţinem la partenere și de aceea nu putem să ne ducem la ele și să le zicem: " eu plec să-i agit hormonii alteia mai bune", că noi suntem şi nişte gentlemani. De-aia apelăm noi la planuri mai complexe decât teleportarea sau călătoria în timp. Şi ne ies al dracului de bine, mereu sfârşiţi voi cu sentimente de vină.

Isa
Relaţia, draga de ea, este frumoasă cât e întreținută. Nu-mi spune că dacă dai de o "ea" care să-ţi stârnească interesul constant o să-i dai cu piciorul şi-o să ţi se pară frigidă. Acum depinde de cât de bine ştii să alegi. Ştii, cine s-aseamănă, s-adună. Epilogul, ca fază a relaţiei, intervine când monotonia domneşte, iar ea docilă şi sensibilă aka proastă, nu poate pune capăt c-o mustră conştiinţă. Atunci sarcina draconică vă revine vouă, sarcină din care îl întoarceţi şi pe Dracu' cu picioarele la 180 de grade, doar-doar să primiţi profit pentru a vă linişti orgoliul, întrebându-vă cum dracu' aţi ajuns cu respectivă.

E o răzbunare, şi cum n-o să vă chinuiţi pe voi, o folosiţi pe ea drept cobai. Nu e vorba de gentlemanism ori afecţiune, oricum vi se fâlfâie vouă dacă ea se sinucide în secunda doi. Odată scăpaţi de jug sau de dorinţa de-a o avea în preajmă, făuriţi planuri stupide de evadare, mai ceva ca un deţinut în Alcatraz, doar că până-n final daţi cu bâta-n baltă. Deşi nu pare, cunoaşteţi destul de bine psihicul feminin,  convieţuirea cu ele aduce experienţa, tocmai de-asta reuşiţi să cuceriţi femeia, iar ea, oricât de inteligentă ar fi, se-nmoaie ca îngheţata la soare la gesturi drăguţe.

Totul până când vine vorba de părăsit. Atunci parcă aveţi un burete în loc de creier. Nu ştiţi cum să vă scăpaţi mai frumos şi mai rapid. Dovediţi o "imensă inteligenţă" complicându-vă în planuri stupide doar pentru a vă păstra aura de macho puff-i, căci despre femeie, dă-o dracu', nu e singura din lume.