Munca- colţ de Rai

Învăţai de mic copil să apreciez oamenii muncitori. Mare urneală a neuronilor nu implica, nici vreun experiment ştiinţific istovitor nu era, ci chiar banal. De unde până unde am decis eu că omul muncitor e o mică comoară umblătoare?
Nimic mai simplu. Îmi plac oamenii al naibii de mult. Proşti, destepţi, fie cum or fi, îmi plac. Am crescut printre ei, mă lovesc de ei în fiecare zi, unde mai punem ca detaliu,  că-s om. 

Aprecierea a  început când bunica mea, femeie muncitoare, cu câteva clase primare, nu superioare, căci prin “anii ‘50 nu aveai luxul ăsta, maică” dintr-una într-altă, începu să-şi  istorisească povestea vieţii sale alături de bunicul, Nea Sandu. Draga de ea, până să se-nhame la luptă, cea a de a munci din greu, dar şi cea de-a trăi alături de bunicu’,  nu cunoştea rodul munci şi nici gustul libertăţii. Literar spus libertate ,căci libertatea n-a cunoscut-o niciodată decât între doi papuci, papucul tatălui până la 18 ani şi papucul soţului de la 18+, dar asta n-a transformat într-o umbră de femeie docilă, din contră.
Stându-ne alături şi povestind istorii fugitive din vremea în care erau în putere şi-şi speteau umerii pentru a face avere cinstită, îşi aminti de vremea săpatului. Nu săpat de grâu, că-aci e treabă serios, istovitoare, e vorba de săpat ca sport extrem.

“ -A-păi maica, când se-nfigea Sandu în noi, îi altoiam două scatoalce, doar, doar s-o potoli şi-o lăsa atitudinea de cocoş.  Da’ de unde, îmi întorcea două palme şi să vezi ce ducă aveam. Sapa aia părea posedată de necuratul şi să vezi ce avânt aveam.Pe tac-tu, dragul de el, mândru c-a terminat şcoală, îl mânam, mamă, mamă. Vacanţă era ruperea de oase că na, doar nu lăsăm umăr de muncă să ruginească. Munca e ruptă din Rai, mamă“

Vedeţi acum de ce apreciez eu oamenii muncitori? Cum, necum, ei se chinuiesc să facă ceva, chiar dacă asta implică o  muncă tiranică,  iar orice mână, săritoare sau obligată e binevenită.
Acu’ tata a învăţat de la bunica să mă chinuie, dar se limitează doar în timpul şcolii, vară mă lasă să mă conserv, dacă se poate conservă ceva în perioadă de hibernare a creierului.