Puteam să fac aici o broderie în cuvinte și în fraze, toate atent ţesute ca să iasă un microfilm de istorie prozaică a literaturii române. Puteam să adun metaforele, să storc frumuseţea mediului pe albul infinit mărginit definit de niște pixeli a foii virtuale care suportă orice. Metaforele le puteam așeza cu precizia mâinii unui neurochirurg care privește rețeaua complicată de axoni, circumvoluţiuni, idei și planuri ale pacientului. Puteam să aștern oarecum sărăcăcios toată filosofia lumii, a omului în doar câteva semne grafice, dovezi peste ani celor ce vor fi să vină. Puteam să fiu doctorul în sarcasm gata să prezide plenul parlamentului potenţat de lipsa de umor inteligent a proștilor. Puteam să fac rime, pentru poeziile cele mai bune ale naţiei date fără raţie, fără cartelă la vreo coadă la care o babă mai surdă doar să simtă ce spune versul lăsat liber în lume. Puteam să fiu noul tip de zeu, un alt dumnezeu, controlor al rostului oamenilor.
Puteam să fiu tot ce alţii nu ar fi fost.
Da' am preferat să fiu un leneș tocmai ca să pot scrie asta cu relaxarea celui care știe că poate orice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu