Ştire de milisecundă

 

Bre, scoală că azi avem mare sărbătoare mare şi lumea nu e pe Naţional Arena, (23 August e deja old-school şi pentru mamaia de  la colţul străzii) la vreo manifestare. Scoate căştile din urechi, dă afară mână din pantaloni, bagă nasul unde poţi şi cască ochii. Nu, nu e vorba de ziua  când prea bogata Românie, copia fidelă a epavei de azi, dar sub altă conducere, sărbătorea aceaşi conducere, cu surle şi trâmbiţe, ce-o ridicase în vârf. Acu' că verificaşi dacă nu cumva  e ziua mămuchii, cea care-ţi umple buzunarul şi nu te-ai lins pe bot de la  lista de beneficii, reuşişi să dai şi-un review intempestiv  printre datele subţirele de istorie şi chiar aflaşi  încă o dată insignificantă pentru magnifica-ţi persoană.
O prea luminate cititor, ţin-te de pantaloni,  stăpâneşte-ţi bucuria şi fii pregătit să afli ce dracu' e  aşa uimitor la ziua de azi..
 
Începe BAC-u' bre, mare minunată minune. Până şi cerul s-a mobilizat aşa preventiv.   The Biggy Boss, aseară, şi-a arătat dispreţul faţă de generaţia asta mult prea ocupată cu orice numai cu studiul nu, generaţie ce ignoră examenle menite de-a reliefa nivelul intelectual sau doar spaţiul de stocare pe hard-ul omului. Mai că mi-aş fi dorit să dau şi eu BAC-ul, căci ăştia au efecte tari pentru Apocalipsă şi tare mi-era că nu mai prind aşa luptă sinapsială, aşa dorinţă nebună de-a îngrăşa porcul în ajun. Acu’ lăsând glumele, căci respect habotnici şi pe cei ce acordă un respect celor cereşti, pregătiti-vă, în primă fază de interviuri. Nu vrei să vină Otvu’™si să te vadă mămica la tv nemachiată cu al tău botic roz pălit sau tu, Al Pacino în devenire, să apari fără să etalezi decapotabila luată de taticu’ prin eforturile celor ce mnucesc pentru el. Acu’ că imaginea e  de milioane, milioane de palme pentru oamenii normali, pune  mână pe carte măcar cu 5 minute înainte să vină reporterul, altfel prinde Antena moment oportun să ne anunţe şi  să se răţoiască la noi că iar avem promovabilitate mică sau că vreun deştept a reuşit a copia, dar a fost prins în ultimele momente ale examenului. Iar vedem în direct şi-n reluare cum afirmă madam blonduţă că pică lumea pe capete la BAC.
Normal, arată-mi unu’ care învaţă din plăcere. Normal că mama lua bacu’. Fără net şi cluburi, cu tvu’  la raţie, oricine ar fi pus mână pe-o carte, dar cum avem vremuri noi, avem lume noua. Ăştia sunt, la fel sau mai rău vin, c’est la vie!

Buni sau răi, ăştia suntem, sunteţi, şi ia gata cu conjugarea verbului „a fi” c-au început ştirile, le luăm calde, că reci, noi, ăştia cu stomac sensibil puteam avea probleme. 

Doua stiri si-o bomba

Nationalismul este greu de gasit in zile ca acestea cand toti suntem o mare masa de acceptanti a orice, dar iti tresalta inima de bucurie cand vezi nationalism in stare pura pe la vecini. Vecini cam indepartati, dar tot vecini. Un nene austriac, cam prea fixist as spune, a zis catre niste romani "ma-ta pe gheata! Ne-ati mancat lebedele? Pai, va mananc si eu pe voi cu fulgi cu tot!" Apoi metodic si burghez, cum sunt austrieci, a omorat vreo trei romani. Acum sa fi fost 'cei oameni asa de rai sau doar furia ca noi n-avem lebede care sa fie omorate, nu stiu, dar uite ca mereu poti invata ceva de la vecini. Poti invata ca securea razboiului, sau doar aia din pod, niciodata nu e prea ruginita pentru a decapita ceva.

Bat clopote, dar nu de nunta, ca o cucoana, cam droghista si alcoolica, a murit. Era din marele imperiu al britanicilor si le cam dadea pe langa la concerte, dar in rest numai de bine. Desigur ca de bine, nimeni nu spune de rau de morti, de parca mortii s-ar intoarce de-acolo de unde sunt si ar arde cate o palma fiecarui vorbitor urat. Daca tot a murit vreo doi ani va vinde cam ce n-a vandut, iar pentru fiecare viitoare moartea va fi inca un subiect de comparat. Moarte la 27 de ani, conditii suspecte, ce sa mai, mana destinului a lovit cu piciorul.

Bomba a venit din Oslo, unde marele popor ar norvegienilor a fost zguduit nitel de un ultras religios sau ce o fi el. Si acesta se crede vreun mesia care vine sa curete raul din oameni. A planuit sa ia niste chimicale, dar spre deosebire de a noastra Manole, el le-a servit altora. Politia l-a arestat, l-au bagat la interogatoriu, si cu perfectiune nordica au aflat cum ne vor manca buba neagra, cancerul si altele cate or mai fi pentru ca suntem asa rai. Acum ma intreb, daca tot ne mananca pe toti, de ce i-a scarpinat doar pe ei?

Anii tinereţii hidrataţi cu grijă

După Revoluție oamenii de la ţară au vrut să profite din plin de pământul proaspăt dobândit, astfel că s-au reprofilat pe munca cu sapa, plugul și însămânţatul. Unii au rămas însă cu loc de muncă la oraș, cum a fost și cazul domnului F., muncitor la o fabrică de îmbuteliat diverse substanţe de uz casnic. La polul opus, cam de aceeași vârstă cu domnul F. este și domnul P., adică n-ar pământ, n-are loc de muncă, are o mare frustrare că alții au bani și are ocupaţia de "om cu ziua". Vara este anotimpul său preferat pentru că toți înstăriţii cu pământ n-au braţe de muncă, astfel că domnul P. mai câștigâ câte ceva. Trebuie să menționez că aceși doi distinși domni sunt sunt și buni prieteni, de cataramă, de pahar și, uneori, de femeie.

Domnul P. a început luna iulie cu o sapă-n mână ajutând o familie de două persoane cu îngrijit lotului acestora. Apoi a continuat acest început de lună cu o după-amiază la casa familiei pentru masa de după muncă. Bărbatul din familie a scos o sticlă generoasă de vin din butoiul propriu, iar femeia s-a dus după niște apă minerală. Acum să nu fie cu înţelegere greșită, domnul P. nu era vreun model care să bea doar apă cu lămâie, ci apa mergea de minune într-un șpriț. Toate au fost puse pe masă, iar cei doi bărbaţi au vrut să arate că nu-s niște alcoolici ordinari, astfel că, cu răbdarea aia caracteristică ţăranului, au dovedit cam într-o oră sticla de apă. Sticla aia și vreo două de vin.

Domnul P. a plecat la casa lui, dar întâmplarea a făcut ca pe drum să-l găsească pe domnul F. care era dispus să facă cinste. Tocmai luase salariul. Toate bune, ajung la cârciuma din sat și se pun, prietenește, pe măsurat timpul în beri. La un moment dat domnul P., cumpătat după cum se observă, se ridică și pleacă. A plecat, doar că nu-n casa lui a nimerit, ci la vecinul F., unde a dat de soţia acestuia. A, și de fi-su lu' domnu' F., dar i-a dat o palmă după ceafă și l-a trimis la plimbare. Puștiul a fugit la ta-su, iar acesta nu s-a pierdut cu firea, a pus mâna pe o lopată de la cârciumă și a pornit-o mai agale, mai grăbit, către casa sa.

Domnul P. tot trăgea de doamna lui F. care nu și nu. Domnul F. vine calm lângă ei și pe ton blajin întreabă: "Ce p*zda mă-tii faci aici, bă?!". Lopata a vâjâit prin aer, iar domnului P. nu i-a mai fost îngăduit răspunsul. Grijuliu de fel, domnul F. a așezat la căpătâiul domnului P. o sticlă de bere pe jumătate goală ca să aibă ce bea și pe lumea cealaltă.