Se afișează postările cu eticheta Stirea zilei de ieri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Stirea zilei de ieri. Afișați toate postările

25 august 2011

Ştire de milisecundă

 

Bre, scoală că azi avem mare sărbătoare mare şi lumea nu e pe Naţional Arena, (23 August e deja old-school şi pentru mamaia de  la colţul străzii) la vreo manifestare. Scoate căştile din urechi, dă afară mână din pantaloni, bagă nasul unde poţi şi cască ochii. Nu, nu e vorba de ziua  când prea bogata Românie, copia fidelă a epavei de azi, dar sub altă conducere, sărbătorea aceaşi conducere, cu surle şi trâmbiţe, ce-o ridicase în vârf. Acu' că verificaşi dacă nu cumva  e ziua mămuchii, cea care-ţi umple buzunarul şi nu te-ai lins pe bot de la  lista de beneficii, reuşişi să dai şi-un review intempestiv  printre datele subţirele de istorie şi chiar aflaşi  încă o dată insignificantă pentru magnifica-ţi persoană.
O prea luminate cititor, ţin-te de pantaloni,  stăpâneşte-ţi bucuria şi fii pregătit să afli ce dracu' e  aşa uimitor la ziua de azi..
 
Începe BAC-u' bre, mare minunată minune. Până şi cerul s-a mobilizat aşa preventiv.   The Biggy Boss, aseară, şi-a arătat dispreţul faţă de generaţia asta mult prea ocupată cu orice numai cu studiul nu, generaţie ce ignoră examenle menite de-a reliefa nivelul intelectual sau doar spaţiul de stocare pe hard-ul omului. Mai că mi-aş fi dorit să dau şi eu BAC-ul, căci ăştia au efecte tari pentru Apocalipsă şi tare mi-era că nu mai prind aşa luptă sinapsială, aşa dorinţă nebună de-a îngrăşa porcul în ajun. Acu’ lăsând glumele, căci respect habotnici şi pe cei ce acordă un respect celor cereşti, pregătiti-vă, în primă fază de interviuri. Nu vrei să vină Otvu’™si să te vadă mămica la tv nemachiată cu al tău botic roz pălit sau tu, Al Pacino în devenire, să apari fără să etalezi decapotabila luată de taticu’ prin eforturile celor ce mnucesc pentru el. Acu’ că imaginea e  de milioane, milioane de palme pentru oamenii normali, pune  mână pe carte măcar cu 5 minute înainte să vină reporterul, altfel prinde Antena moment oportun să ne anunţe şi  să se răţoiască la noi că iar avem promovabilitate mică sau că vreun deştept a reuşit a copia, dar a fost prins în ultimele momente ale examenului. Iar vedem în direct şi-n reluare cum afirmă madam blonduţă că pică lumea pe capete la BAC.
Normal, arată-mi unu’ care învaţă din plăcere. Normal că mama lua bacu’. Fără net şi cluburi, cu tvu’  la raţie, oricine ar fi pus mână pe-o carte, dar cum avem vremuri noi, avem lume noua. Ăştia sunt, la fel sau mai rău vin, c’est la vie!

Buni sau răi, ăştia suntem, sunteţi, şi ia gata cu conjugarea verbului „a fi” c-au început ştirile, le luăm calde, că reci, noi, ăştia cu stomac sensibil puteam avea probleme. 

08 iulie 2011

Presa de presat umor românesc

După '90 exista o singură revistă de umor, Academia Caţavencu, care a reușit să-și construiască un nume solid în 20 de ani și a strâns ceva oameni buni prin paginile ei. La început de 2010 unii dintre cei care scriau acolo s-au decis să plece (nu contează motivele) spre orizonturi mai verticale cu slogan în acest sens au și purces: "noi suntem independenţi!". Și au plecat, a apărut Kamikaze și era o revistă oarecum bună, adversar pentru unica revistă de umor, Cațavencu. Avea mai multe pagini, un layout mai plăcut, de secol douășunu și părea că merg pe profit. Da' de unde! S-au stricat repede, articole tot mai superficiale, un umor tot mai obscen, subţire, dar nu-i poţi condamna, este o revistă pentru corporatiști și, deci, simplistă. Am citit-o cam o lună, după care am renunţat complet pentru Caţavencu, urmând s-o mai cumpăr sporadic să văd cum mai merge.

O scurtă paranteză: umorul din Caţavencu era mai bun, mai ascuns, dar mai deștept, mai ironic, practic pentru niște oameni care nu râd la orice paiaţă pe care o văd. Gata paranteza.

Între timp Academia Cațavencu a murit, a murit prin faptul că au plecat toţi de la ea și au rămas niște umoriști cretini, proști, cotidianiști de România Liberă cu umor mai prost decât al unui copil repetent de-a cincea. Oamenii de la AC au plecat și au fondat Caţavencii, o revistă nouă, layout nou, gândire nouă, și per total un produs mai bun ca vechea Academie. Și abia au două numere. Kamikaze ce face? Păi, nimic, nu mai face umor, doar bagă insert-uri deghizate în premii: sticle de vin, bilete la teatru/chermeză/poate și curve etc. Fac și niște spoturi publicitare stupide și lipsite de urmă de talent. Coincidenţa este că ăia buni plecaţi de la Caţavencu în 2010 au rămas buni la Kamikaze, ăia netalentaţi sunt și mai netalentaţi. Dar independenţi, ce pula lor. Altă problemă e că prea mulţi judecă după trecutul oamenilor, cel mai mult construit și distrus cu Securitatea. În definitiv, cui îi pasă de securiști (foști securiști) când Parlamentul și marile funcţii publice sunt pline de securiști? Nimănui! Deci să lăsăm asta, că nu-i eradicăm acum, și să judecăm calitatea.

Acu' fiecare citește ce vrea, desigur, dar articolul ăsta este o replică necerută la adresa măsurilor kamikaziștilor de a stopa căderea. În cantitate (de 32 pagini) nu stă talentul, ci în materiale. Recomand de acolo Jurnalele mafiei (îl face același care făcea Jurnalul lui Tetelu), (uneori!) interviurile și neapărat articolul Un român în state. Ocazional pot fi și alţii (altele) buni (bune), dar pe riscul vostru.

Caţavencii rupe tot în trei săptămâni de viaţă, peste 4500 de followeri pe Facebook (prin comparaţie Kamikaze are 9000 într-un an, iar ACaţavencu cam 100) și peste 3500 pe Twitter (Kamikaze abia peste 800, Caţavencu nu mai contează). Asta nu înseamnă calitate? E nu! Dacă e vorba de PR și marketing atunci să pună și Kamikaze mâna pe așa ceva. Bine, încă ceva. Dacă online-ul nu contează atunci asta da: în prima miercuri de Caţavencii la 5 tarabe unde am întrebat nu mai aveau Caţavencii. Asta comparat cu faptul că la primul număr Kamikaze a trebuit să împartă gratuit ziare pentru a afla lumea de ei.

Ăsta e articol din categoria "și ziar nu e doar ăla de-l pune bunica/mama/tata jos în găleata de gunoi sub sac".