Presa de presat umor românesc

După '90 exista o singură revistă de umor, Academia Caţavencu, care a reușit să-și construiască un nume solid în 20 de ani și a strâns ceva oameni buni prin paginile ei. La început de 2010 unii dintre cei care scriau acolo s-au decis să plece (nu contează motivele) spre orizonturi mai verticale cu slogan în acest sens au și purces: "noi suntem independenţi!". Și au plecat, a apărut Kamikaze și era o revistă oarecum bună, adversar pentru unica revistă de umor, Cațavencu. Avea mai multe pagini, un layout mai plăcut, de secol douășunu și părea că merg pe profit. Da' de unde! S-au stricat repede, articole tot mai superficiale, un umor tot mai obscen, subţire, dar nu-i poţi condamna, este o revistă pentru corporatiști și, deci, simplistă. Am citit-o cam o lună, după care am renunţat complet pentru Caţavencu, urmând s-o mai cumpăr sporadic să văd cum mai merge.

O scurtă paranteză: umorul din Caţavencu era mai bun, mai ascuns, dar mai deștept, mai ironic, practic pentru niște oameni care nu râd la orice paiaţă pe care o văd. Gata paranteza.

Între timp Academia Cațavencu a murit, a murit prin faptul că au plecat toţi de la ea și au rămas niște umoriști cretini, proști, cotidianiști de România Liberă cu umor mai prost decât al unui copil repetent de-a cincea. Oamenii de la AC au plecat și au fondat Caţavencii, o revistă nouă, layout nou, gândire nouă, și per total un produs mai bun ca vechea Academie. Și abia au două numere. Kamikaze ce face? Păi, nimic, nu mai face umor, doar bagă insert-uri deghizate în premii: sticle de vin, bilete la teatru/chermeză/poate și curve etc. Fac și niște spoturi publicitare stupide și lipsite de urmă de talent. Coincidenţa este că ăia buni plecaţi de la Caţavencu în 2010 au rămas buni la Kamikaze, ăia netalentaţi sunt și mai netalentaţi. Dar independenţi, ce pula lor. Altă problemă e că prea mulţi judecă după trecutul oamenilor, cel mai mult construit și distrus cu Securitatea. În definitiv, cui îi pasă de securiști (foști securiști) când Parlamentul și marile funcţii publice sunt pline de securiști? Nimănui! Deci să lăsăm asta, că nu-i eradicăm acum, și să judecăm calitatea.

Acu' fiecare citește ce vrea, desigur, dar articolul ăsta este o replică necerută la adresa măsurilor kamikaziștilor de a stopa căderea. În cantitate (de 32 pagini) nu stă talentul, ci în materiale. Recomand de acolo Jurnalele mafiei (îl face același care făcea Jurnalul lui Tetelu), (uneori!) interviurile și neapărat articolul Un român în state. Ocazional pot fi și alţii (altele) buni (bune), dar pe riscul vostru.

Caţavencii rupe tot în trei săptămâni de viaţă, peste 4500 de followeri pe Facebook (prin comparaţie Kamikaze are 9000 într-un an, iar ACaţavencu cam 100) și peste 3500 pe Twitter (Kamikaze abia peste 800, Caţavencu nu mai contează). Asta nu înseamnă calitate? E nu! Dacă e vorba de PR și marketing atunci să pună și Kamikaze mâna pe așa ceva. Bine, încă ceva. Dacă online-ul nu contează atunci asta da: în prima miercuri de Caţavencii la 5 tarabe unde am întrebat nu mai aveau Caţavencii. Asta comparat cu faptul că la primul număr Kamikaze a trebuit să împartă gratuit ziare pentru a afla lumea de ei.

Ăsta e articol din categoria "și ziar nu e doar ăla de-l pune bunica/mama/tata jos în găleata de gunoi sub sac".