Dai cu paru', pălești contestataru'

A venit bacul, a trecut bacul, și nu vorbesc de acel examen dat la nivel naţional, ci de bacul ghidat la mal și peste ape de către un nene. Un nene care nu are bacul, care nu are diplome de la 'jdemii de facultăţi, are doar o meserie. Bă, da' importantă meserie, e miezul de pe ape când conduce el bacul. Dacă ești vreunul căruia îi este util bacul, du-te la nenea ăla, strânge-i mâna și o să vezi esenţa lucrurilor. De fapt n-o s-o vezi, da' de-aia sunt eu aici, să expun o părere.
Bacul a fost sau nu greu, fiecare l-a simţit ca atare, dar ce rămâne după el or fi multe, dar eu zic de contestaţii. Eu nu-i înţeleg pe cei care fac contestaţii. Deci, ai o notă între 1-4 e clar că ai belit-o crunt și toamna deja ţi-e plină, nu mai face vreo contestaţie. Dacă ai peste 4, hai că merge. Apoi sunt cei care au o notă decentă, adică peste șase pân' la 10 și fac contestaţie. Păi, logic, cum am învăţat în a 9-a, nu înţelegi că nota poate scădea? Adică îţi e luată mai la micropix lucrarea, iar la final fie crește, dar de regulă scade, și apoi vin toate smiorcăitele să se chiţăie la teveu' cum au luat mai puţin după contestaţie. Este pe cât de logic este și faptul că un profesor plictisit, obosit, cu gândul la vacanţă, își bagă pula în pretenţiile tale de elev știutor când îi faci contestație și taie crunt în foaie dacă nu e ce vrea și nu ai scris corect.

Mai e un aspect la fel de important. Ai auzit de frăţie? Ai auzit, e o chestie pe care o simţi instinctiv de a o propaga mai departe. Ești prost, ești frăţie cu proștii, ești dăștept ești frăţie cu alţi dăștepţi. Acu', dacă ești profesor de mate și vezi că ţi-a venit o lucrare cam precar corectată, ce faci, îi arăţi tu cum se corectează? Nu, nici pe departe, doar încerci să îngrămădești o notă maximum mai mare cu 0.50 pe foaie, iar nici mai puţin nu scazi (mai puţin de 0.50) că bate la ochi, că dacă a luat ăla mită. Cam așa e, o frăţie tacită de a nu-i da în cap unui coleg de breaslă pentru orice elev mediocru cu pretenţii de mai bine.

Să fim și sinceri, avem mai mult chef de a fugi în direcţia opusă cărţii decât către ea. Așa sunt eu și 90% din oamenii pe care îi cunosc pentru că avem cu de o mie de ori mai multe lucruri interesante de încercat decât să mai învăţăm pe rupte. Asta (cu învăţatul) era valabilă când unica distracţie era să tragi cu praștia după avioane și să fugi în pădure să vezi unde au cuibul.