Prima parte este fix aici
Plătește câte o femeie pentru sex de fiecare dată când dorește, deci iubita nu mai are ce compensa. Se uită la emisiuni proaste în care oamenii sunt trădaţi de "prieteni apropiaţi" și se mândrește în sinea-i că e fără prieteni.
Se îmbată regulat cu alcool de la magazin. Sau iese în oraș, dar cum n-are prieteni, acest demers mai mult i-ar displăcea. Bea tărie, nu se umflă în burtă cu bere și bea până adoarme, aproape de comă sau inconștienţă. După primul pahar mai bea pentru că se simte singur, deși când e treaz își poate argumenta sieși de ce e mai bine fără prieteni. Nu-i plac vecinii lui. Ascultă manele, hip-hop sau rock la intensitate mult peste limita decenţei. Asta nu înseamnă că el n-ascultă muzică, dar nu-i place că alţii îl deranjează. Și-i urăște cum ies la șuete în faţa blocului, pe scară, la grătar. Fac ei ce fac și tot de o vorbă o pun.
Ce pierde un astfel de om? Probabil că echilibrul psihic că nu e singur pe lume, că cineva se mai interesează de el, fie și doar pentru a-i spune ceva de ziua sa. Practic nu obţine prea multe, timpul liber poate fi ocupat cu diverse activităţi de un anumit entuziasm și fără prieteni. Ce câștigă? O lume mai bună, nu tre' să se simtă obligat să fie sincer cu răspunsurile întrebărilor pe care prietenii li-i le-ar adresa. Câștig ar fi și faptul că n-are pe cine ajuta, deci nu i se cere ajutorul. Dacă viaţa e trecătoare, măcar n-o risipește uneori cu problemele altora, ci cu nimicurile sale. Este acesta un om normal? Depinde după ce standarde, dar poate fi numit semi-pustnic. Bine, pustnici se voiau centrul spiritualităţii, da' fără să se înfăţișeze lumii sau să se împrietenească cu ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu