Muritor de foame

Bună, sunt muritor de foame. Dar nu mor, așa, acum, ci în mod constant, cu fiecare oră care trece peste mine și peste straturile mele de produse digerabile. Nu am mai pus gura pe mâncare de, dar ce zic eu? habar n-am, știu că ultima dată când am mâncat Sarkozy era încă președinte. Nu am ce mânca. Deschid frigiderul, mă uit, scutur o sticla cu apă în care nu s-a dezvoltat nicio halcă de carne, o așez la loc și ma retrag la calculator.

Am vrut să cerșesc. N-am bani, de-aia nu mănânc. Cu cerșetoria am zis că mă descurc repede. La dracu'! mulți o fac, n-o fi așa grea. Mi-am distrus niște pantaloni, o cămașă, nu m-am spălat multe zile la rând și mi-am uns pantalonii cu niște untură stătută din tigaia din cuptor. Untura e de la bunica, de prin anii '90, când încă avea porc. Am prăjit ceva în ea când încă aveam ce. Și așa îmbrăcat am ieșit în strada. Nu m-am ales decât cu bătaie, înjurături și am zis că meseria nu-i de mine. N-am meclă de așa ceva, eu zici că-s evreu de la Auschwitz, pe când alții sunt mai dolofani, mai stăpâni pe picioare. Era să leșin de trei ori în zece metri.

M-am gândit să mă angajez, dar nu am unde. Nu pot ridica nicio foaie A4 de pe birou s-o duc până la alt birou. Munca fizică nu e bună pentru mine. O să mor de foame treptat, poate o să ascult simfonia stomacului meu și organismului meu care se autodigeră. Până la finalul lunii am plătit utilitățile și Internetul. De fapt, le-am plătit în avans înainte de a îmi da demisia. Voiam să devin freelancer. Acum mor de foame, freemuritor. Noroc că mai pot lăsa memorii prin medii digitale.

Am început să am fantezii cu mâncare. Nu mă mai gândesc la sex de peste o lună, vreau doar să mănânc. Am visat, azi-noapte, o friptură cum venea spre mine, cum își unduia aromele și foremele spre farfuria mea. Eu aveam furculița trasă aproape și mă înnebuneau aromele ei. Apoi, m-a trezit o bătaie în ușă. Nu-n ușa mea, dar de când sunt muritor de foame sunt mai alert, mă rog să se izbească o vrabie de geamul meu și eu să sar s-o prind înainte să pice. Încă n-am noroc.

Voiam să mă sinucid, dar apoi mi-am dat seama că-s un sinucigaș lent. Asta e, o să rămân fără apă, fără net, fără orice, dar o să scriu, o să scriu pe foi. Poa' să vină ăștia, să-mi taie facilitățile, dar casa e a mea, are impozitul plătit. O să rămân în acest cavou al meu, mort de foame, oase, piele și foi scrise. Apoi, o să mă duc în Rai și o să mănâncă o veșnicie. Sper doar să țină ceva mai mult de o oră veșnicia, pentru că eu mănânc mai încet. 


P.S.: Am încercat să-mi cultiv păduchi sau măcar să iau purici. Niciun noroc.