Senti-trouble

Răstălmăcite-s concepţiile oamenilor dom’le. Evident ele-s răstalmăcite-n genere, dar când se intersectează cu războaiele chimice dintre sentimente, au loc fuzionări cu rezultate perplexe. La un moment dat, un oarecare în prezentul meu trecut,  îmi spunea că dacă te-ndragostesti de-un biped, apăi de respectiva persoană te vei lovi o bună epocă, iar dacă se-ajunge şi la o legătură mai complexă, atunci vei  pluti într-o stare euforică alături de homo-sapiensul cucerit. În plan personal, s-a dovedit un guru, căci ce  mi-a indus în viziune, s-a împlinit ca atare. Cu toate astea, se pare că diferenţa între caractere se observă şi-n acest cadru aparent tocmit a fi identic în orice viziune. 
Să zicem c-avem o ea,  X şi doi ei, un Y şi-un Z. Evident, avem şi-o situaţie frapantă cu-n fir epic năucitor. Iniţial, X pluteşte pe aripile vântului, într-o vâltoare dulce alături de Y.  În cadrul de basm, între timp revine Z, un fost cuceritor, frângător al inimii inocente din pieptul domniţei X. X, cum se-ntampla ideal, devine confuză, sentimentele i se-ndoada şi-ajunge să şi dorească pe-amândoi simultan Astfel, din detalii infime începe furtuna, iar teorema indragostelii nu mai e valabilă, căci ea ajunge la un punct culminant când  activeza în două planuri distincte, sub acelaşi rol,  într-unul alături de Z, în celălalt alături de Y. 
Din contextual relatării reale mai mult sau mai puţin în vreun peisaj cotidian, se trezeşte întrebarea. Se poate jucă un dublu rol sub efectul unei euforii mascate de confuzie sau este doar actul unei frustrări răpuse în prezent? Se poate alambica în aşa stil  sinapsele ori arterele,  încă acelaşi sentiment, teoretic unic, să fie distribuit?