Moartea cea de sfarsit

Bun, si moare cineva. Apoi garantat, la ceremonia de dinainte de inmormantare, sau dupa ce el a murit si s-a aflat, va aparea discutia:
"- Salut
- Salut
- Ai auzit de nea gica? A murit.
- A murit!? Dar l-am vazut saptamana trecuta!"

Acum ma gandesc eu, oricat de periculos ar fi sa gandesc, ca poate intalnirea cu susnumitul nu i-a priit decedatului, ca moartea nu i-a oprit-o. Normal, te-ai intalnit pre-deces cu omul? Gata, ala nu mai moare. Cum, ma, ca taman ieri l-am vazut!? Se pare ca intrevederea nu i-a oprit cancerul, boala, si nu i-a adus zile in plus.

Apoi la inmormantare, cand toti cu ochii in lacrimi, cineva care abia a venit spune "Dumnezeu sa-l odihneasca!". E pe o masa, intr-un sicriu, imbracat ca de-un eveniment tare important si intins pe spate. Nu-l mai odihneste Domnul, ci chiar moartea.

Dupa moartea si inmormantarea celuia dus, la pret de cateva zile, se fac cateva pomeni ritualice. Apoi cineva, de la masa, se ridica, ridica si un pahar si zice, varsand cateva picaturi de alcool, nu prea multe ca se risipeste: "Sa bea si nea Gica ca tare ii mai placea bautura!". De parca nea Gica n-o avea ce sa bea cand vine ploaia si el pluteste in pamantul imbibat cu apa ca viermele din Tequila. Dar na, sa bea si mortul.

In final, anii trec, oamenii incep sa-i uite amintirea, dar se intampla ceva. Tot la o masa stau cei cunoscuti si cineva va spune, eventual copiilor sau celor mai apropiati "sa stiti ca nea Gica va vegheaza de sus. Nu v-a uitat." Ma, sa mor eu, la propriu nu la figurat, chiar as avea mult mai multe lucruri de facut intr-o eternitate decat sa stau dupa toti ramasii pe Pamant pt a-i veghea. Asa plictisitor o fi Raiul ca nu-mi ofera nicio distractie? Inteleg, nu ofera femei, bautura, dar nici poker, pariuri, ceva de amuzament? Si daca ajung in Iad, printre zeci de suferinte, cu siguranta eu voi sta sa ma uit la cei ramasi aici, de jos, si sa incerc sa-i ajut.