Tot la tine ajung

Isa

 În timp, oamenii au fost terorizaţi de diverse calamităţi naturale, sodomităţi supranaturale, erori de calcul privind sfârşitul lumii, toate stabilite la cifre fixe, uşor consecvente, îmbibate în suspans. De două-trei ravagii au dat ei, dar încep să cred că nu natura, vreun Creator sau mai ştiu eu ce destine, sorţi şi alte centre inculpate sunt sursa tuturor problemelor. Am o vagă idee, că adevăratele probleme pornesc chiar de la ei şi am şi-o bază bine consolidată care mă împinge să afirm asta. 

 Dacă stai să observi micile detalii, te prinzi de realismul celor înşirate de mine, doar detaliile stau la bază acţiunilor ample. 

  

 Să zicem c-avem o tută, pitzipoanca înrăită, tunată, tocoasă, pică pe scările de la metrou. Înjură, blesteamă, da o tură alături de morţii duşmanilor şi ameninţă soartă c-a fost dură cu ea. Acum logic, cine a fost de vină? Ea, miss tută, că nu ştie să delimiteze carosabilul sau vreo forţă divină care s-a aşternut  la picioarele ei  dispusă să-i arate lumea de la demisol? 

  

 În alt plan,avem şi-o tanti ajunsă la o vârstă, teoretic respectabilă, dar nu foarte. Presupun că vrea să prindă maşină, dar se mişcă cu cea mai mică viteză pe care o poate prinde în timp util, dar  ajunge şi uşile se-nchid. Ce face? Ia morţii, răniţii sau mai ştiu eu ce neamuri ale şoferului, şi-i plimbă pe plaiuri contemporane.Între timp, apare întrebare. Oare dacă tanti rula c-o viteaza medie, nu prindea ce voia? Oare nu cumva, printr-o pură festă a destinului, ea, uşor slabă de înger, n-a reuşit să prindă conserva pe roţi? 

  

 Amplificam situaţia la o masă mai mare de pseudo-posesori de creier. Se deschide un magazin, vochere gratis, una altă. Se bat, starngulează, eutanasiază, muşcă, doar pentru a prinde unul. Prind într-un final, nu îi ajută la nimic, preţuri mult prea mari. Următoarea mişcare: lamentarea, plus inculparea oricărei forţe din plan ce-a uneltit împotrivă firii. 

  

 Acum, limitând acţiunea la un areal modic, n-am dreptate când spun că ne comportam că nişte primitivi încercând să inculpăm prin invocarea oricărei forţe divine, pe oricine doar pe adevăraţii culpabili nu? Oare ce curs ar avea lucrurile dacă am acceptă erorile şi le-am recunoaşte, nu le-am pune o pătură şi-am fluieră lângă ele  nevinovaţi?