Acum cativa ani, mai imprecis peste vreo 10, incepeam clasa intai, cu niste emotii de copil intr-o stare retarda fata de ce avea sa invete si cu o teama ca acolo aia fac legea cu stiloul. Nu a fost chiar asa, intre timp am castigat si amintiri, dar acum fac referire la ce am aflat prin periplul meu prin asta scumpa si draga scoala romaneasca.
Cand am inceput sa tin pixul in mana la modul serios prin clasa -intai, adica la gradinita, uram sa desenez acele a-uri, bastoane sau cifre pe care o scorpie cu par negru si dinti pusi de un stomatolog bolnav de Parkinson mi le vara sub mana mea pe caietul in patratele. Faceam orice altceva numai sa nu respect tiparul, incepeam din cele patru colturi ale foii, scriam din Vest pana in Est, scriam in dunga, calculam pe unde vine linia de terminare jos si incepeam de acolo. Orice!, numai in mod normal nu. Multa vreme am crezut ca sunt special, ca am ceva aparte, dar intr-un final am descoperit ca nu-mi foloseste la nimic, caci sunt la acelasi nivel cu 'jdemii de idioti care inca invata ce e aia limba romana si ca exista un filosof al carui nume parafrazat se aseamana cu "carca-n gard". Apoi am aflat ca exista oameni cu bani care nu-s destepti, si mi-am zis ca daca devin prost voi avea bani. Inca incerc sa aplic acest plan.
Mai nou lumea e in fibrilatie cand aude ca se mai afirm cate un geniu care termina facultatea la grupa "under 10 ani", adica un om, pardon, elev dintr-o bucata, o bucata de creier. Da, ii inteleg, este un orgasm mintal sa descoperi ca cineva iti este net superior si te face sa te simti un prost cand vezi ca face in cativa ani ceea ce tu nu ai putea face in mii de ani. Dar asta nu naste o competitie, cum ar fi normal, ci o pura idolatrizare pana la nivelul de cretinism, afirmandu-se chiar ca micile genii salveaza lumea. As crede ca acestia sunt speciali, ca au ceva aparte, dar de fapt sunt la acelasi nivel cu 'jdemii de prosti care inca nu stiu ca Einstein a fost un om si nu un caine dintr-un film american prost sau ca Newton nu e doar ala caruia i-a picat un mar in cap. In final nu avem nevoie de genii, de creiere potente cu multe idei, ci de solutii, nu avem nevoie de a lua contact cu extraterestrii, trebuie sa putem intretine o vai mama ei de planeta pe care o avem. Sunt un ignorant afirmand asta? Nu sunt, doar ca stiinta e un hobby destul de bun pentru a visa, buna cand este aplicata, dar nu buna cand tot ce luam din ea sunt institute de cautare a vietii cand noi scoatem pe tevi de esapament resturi de dinozauri.
"Multa vreme m-am culcat de cu seara", a spus un scriitor rus, ganditor de fel si cu un simt al realismului suficient de dezvoltat. Eu m-as culca, cu amorul meu dormind intors, cand vad in jur doar oameni care copiaza alti oameni incredibil de prosti sau de trecatori. Mai moare putin in interior societatea asta cand exista o placere sadica a omului de a se auto-flagela psihic atunci cand se compara cu genii, iar in final tot prost moare. Sunt un geniu, iar ce ma face asa ceva este faptul ca cititorii vor crede ca sunt ermetic si realist in ce am scris, cand de fapt am reusit sa leg un nimic, de alt nimic, iar rezultatul asta e atat de superficial incat nici diacritice nu are. Geniu sau nu?! Desigur ca da, doar am scris din toate directiile posibile, numai serios nu am scris, sau concis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu