Conclu-acţiunea

Omul e enigmatic. Desfăşoară acţiuni fără a le întrebuinţa în numele unui scop. Cucereşte diverse domenii de cunoaştere, de voie ori nevoie, ghidat de două structuri funcţionale ale neuronilor: conştiinţa şi plăcerea. Aşa, scopul lui definit în viaţă, singurul dealtfel, constă  în satisfacerea lor, dar ce te faci când între cele două dame, se iscă un conflict? Nimic mai simplu, stai şi contempli!

C: Omule, hai că avem treabă! Hârtiile astea nu se-ndosariază singure
P: Mai târziu, pornachele nu se uită singur la el şi nici nu mă-mplineste în liniştea muncii.

C: Tu! Învăţă! Matematica aceea nu se lucrează singură! Tema aia kilometrică nu se scrie aşa, prin puterea divină a Duhului Sfânt. Nici dacă te rogi lui Budha nu va merge, aşa că mişcă!
P: Dar am ajuns la ultimul nivel din NFS, nu pot să renunţ acum. 

C: Ai promis că faci efortul de a îndeplini sarcină dată!
P: Mai târziu, filmul ăsta nu-l vizionează pc-ul singurel. Se  va simţi abandonat, trebuie să-i ţin companie.

C: Nu crezi că ar fi timpul să mai speli maşina aia? Deja jegul are o crustă aurie, iar căldură soarelui   îl crapă.
P:  Bravo Bănele!  Bagă mă încă un gol! Bagă. bagaaa! Maşină?! Laş-o, jegul ţine la distanţă pisică aia care a zgâriat-o.

C: Mai uşor mă, nu mai da aşa în ea! Materialul de futut l-oi găsi pe toate dumurile, dar e scump şi nu tot se potriveşte dorinţelor tale.
P: Hai da-o dracu’ Ştiu că e masochistă! La bătrâneţe îmi va mulţumi că o ţin activă, nu care cumva să i se atrofieze muşchii.