Prin arșița zilei Luca stătea la masă și doar contempla frumuseţea soarelui deasupra zonei și cum toate păleau în fața puterii lui și sub razele lui mai ceva ca niște adolescente după un băiat. Își punea regulat vin ca să se mai dreagă din tristețea morții lui Iisus. Deși asta se întâmplase în urmă cu doi ani tot îi mai era dor de vremea când mânca gratis pentru că făcea Mesia cinste. Acum părea un alcoolic notoriu, noroc că nu avea atât de mulți bani.
- Hai noroc, băi Luca! vocea era clar a lui Matei, unul dintre singurii prieteni ai lui Luca, cu precizarea că acesta îl mai și vizita nu doar îi cerea bani.
- Sănătate și ție, măi Matei! Ce mai faci?
- Mă, ce să fac, ziceam că trebuie să facem și noi ceva, prea stau și simt că trece timpul peste mine.
- Iisus va reveni pe Pământ. Garantat! spuse cu hotărâre Luca, deși Matei nu întrebase nimic.
- Ce-ai, mă? Ți-e bine? Mă, tu iar ai băut prea mult, ia oprește-te. Uite ce vreau eu și Matei își trase un loc lângă Luca la umbra unui toast cu vin. Mă, eu vreau să scriem ceva.
- Ia uite, oi fi și ziarist acu'! Ce să scriem, băi coate-goale?
- Auzi, nu mă înjura că te bag în aia a mă-tii. Scriem ceva puternic, cu personaje, cu acțiune. Tu ai auzit de Homer, mă?
Și așa se stârni un dialog de vreo două ceasuri între cei doi. Până a venit nevasta lui Luca acasă și la trimis pe Matei la plimbare cu mătura.
- Ai dracu' bețivi, v-ați găsit! Du-te acasă de te drege că ești roșu la față, Matei!
- Săr'-mâna, doamnă, plec. Băi, Luca, vine mâine pe la Ioan, discutăm acolo.
Ioan făcea ultimele pregătiri pentru întâlnire. Adică ascunse toată mâncarea, lăsase doar o cinzeacă de vin și își trimise familia la plimbare.
- Bine te-am găsit Ioane! strigă Luca cu poftă încă de pe drum.
- Bine m-ai găsit pe mă-ta de bețiv ordinar își spuse Ioan ca pentru el. Prietene, bine ai venit! Matei pe unde?
- Vine, mă, și el, dar pân' atunci nu putem gândi pe burta goală. Ia de întinde și tu masa.
Cu precizia unui ceas elevețian neinventat pe vremea aia veni și Matei.
- Deci, ia să vedem ce scriem. Tu ce vrei, Ioane?
- Mă, eu vreau ceva cu versuri, poezie, am văzut eu pe la grecii ăia ceva puternic. Facem cu eu liric, deși nu știu clar ce-i ăla.
- Ce-aveți, bî?! Sunteți proști. Scriem de Iisus, gata, și tot ce a făcut el. Mai știți când a dat peste prostituata aia? Eh, noi zicem că a fost ceva metafizic acolo, transcedental.
- Mă, nu ești prost degeaba, zise Matei în timp ce scoase un pergament și niște cerneală.
- Și zicem și cu sfârșit, că am văzut că vinde bine asta. Ioana, zgârcitule, tu scrii asta, că ai talent la fatalisme de-astea.
...
Două milenii mai târziu avem Biblia încă actuală, doar că Ioan nu prea a nimerit-o cu Apocalipsa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu