Doamne apără și păzește, de arma-ţi pe care omul o folosește și prost o mânuiește, cand îl scapi din mână, iar în ultrasismul său renumele-ţi umple și mânjește. Cică în Crez ar fi esenţa a ce reprezintă credinţa ortodoxă, sau creștina credinţă, cum Dumnezeu a apărut, de fapt dintotdeauna, înainte de tine sau eu, și cum Iisus dintr-ânsul s-a născut. Eh, iar lânga iști doi pișicheri, de vieţi făuritori se pare că și-a făcut loc și Sfântul Duh în ista joc, care nu-i oricum apărut la vreun compromis, ci chiar prin a purcede zis a căpătat sens.
Nu-i grav să știi ce în jur ţi-e, să știi ce-ţi poate face bine sau rău ţie, dar acum mai descoperi pe diferite căi și cărări căci verbele și vorbele sunt alese cu cap nu la întâmplare peste ele să dai la orice pas. Iisus pare-se că le-a zis, undeva pe când era real iară nu un vis. Să le fi spus El, nu pot să contrazic asta de niciun fel, martor n-am fost, iar dovezile de timp s-au ros, astfel că-i plauzibil.
Acum să-nchei ce zic, unu-i născut, iar altul purces, asta-i ce trebuia înţeles. Ce n-am priceput e cum a știut, El, Domnul Iisus, verbe de română, când evreu s-a născut. Dar asta-i altă dilemă, spusă la altă întâlnire, poate tot într-o glumă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu