Metamorfoza conceptiilor

 

Omu-i schimbător, iar cum îi stă-n caracter, poate şi-n  minte, se schimbă mai cum bate vantu’ , mai cum bate soarele, cert e că se schimbă, aprobându-se sau dezicandu-se de la propriile idei. Eu, ca un om mai mult sau mai puţin demn, recunosc că a existat o  perioadă în care unul dintre temeiurle existenţei, anume religia, ocupa un loc decisiv în cursul prezenţei  mele umane. Timpul trecând, slefuind până şi pietre tari, mi-a ridicat diverse semne de întrebare, ulterior mi-a dat şi anumite răspunsuri, iar religia mi s-a dovedit doar o manipulare ieftină, bună de controlat masele, o corupere lasciva exercitate de-o mână de oameni ajutaţi de istorie, istorie c-o bază mai mult sau mai puţin reală. 
Timpul a continuat să curgă, balanţa s-a schimbat, iar eu mi-am stabilit o mentalitate. putând acum afirmă că n-a trecut degeaba peste mine, formându-mă ca om, nu ca homo-sapiens cu pretenţii la acest statut. Dacă alaltăieri religia era primordială,  ieri credeam că e doar o mascaradă, azi mi-a devenit indiferentă. Omul se roagă unei divinităţi, din speranţă, pentru a se agăţa de-o ancoră atunci când îl lovesc valurile vieţii, dar când viaţă-i surâde fără s-o gâdile, uită de divintatea căreia îi jura respect.
Implicarea într-o religie denotă o oarecare demnitate, un comportament impresionant, nu se rezumă la prezenţa într-un lăcaş de cult ori la împodobirea casei cu statui sau icoane, aparentand un devotament abstract.
Consider că religia are anumite dogme, indiferent de natură ei, ele trebuind respectate. 
Consider că există prea mulţi atraşi în vâltoare religiei, doar de dragul unui rol eşuat, de aceea prefer să mă retrag, fără a aparenta vreo chemare şi judecând  ocult faptele celor cuprinşi de văl. 
Constat  că religia nu-i făurită pentru mine! Nu mint bine,  nu mă mulez după cerinţele altora, pot doar s-admir specacolul  lugubru şi să respect orietariile celor ce roiesc in jurul meu.Prefer să-mi păstrez crierul drept, fără să folosesc o rigla pentru a-mi ghida princiipiile in viaţa la milimetru.  

În fond, în urma atâtor metamorfoze, cine-şi poate atribui statutul de devotat al unei religii?