Lavă story

Când iubirea lovește în oameni mai ceva ca radiația în japonezi, iar ei (oamenii!) vor și romantism, o poezie în actul lor de iubire, iese fix ceea ce nu ar dori, o stenogramă taman bună de publicat pe canale de uichilics sau închisplisc. Mai jos, în rime exprimat, momentul de băgat mistrețul la ciufulete, de împins peștele contra curentului, de... ați prins ideea. Atunci hai la text cu grăbire, să-l recităm c-o minimă rânjire.
…

Întunericul ne-mbracă, lumina e plecată, trupul mi te vrea, dorința crește în valuri.
- Oh, luceafăr electrocutat, în seara asta cu ce disperare îmi apari în cale peste praguri?

Iubirea din inimă cu furnicături în degete se transmite. Lasă-mă să mi te strângă brațele.
- Iubirea-n inimă te-a dereglat. Mai ușor, amorezatule, că mi-a strangulat mațele!

Îmi cobor spre pântecu-ți mâna, o las suav pe unduirea trupului. Vino-mi aproape, nimfă!
- Coboară-ți mâna răpusă de dor, cu grijă că n-atingi vreo relicvă antropomorfă.

O cobor în loc cald, fierbinte de dor, incitant, dar lasă-mă liber, vreau pe deplin să simt.
- Coboară-ți-o ușor, nu mă mai lua așa că mor, ușor că de-abia mă destind ca să mint.

Cu dulce glas, cu patos în suflet, șoptesc două vorbe, la urechea-ți, de dor: "te vreau!".
- Mintea-ți patinează către-un gând dubios. M-oi vrea, mă vrei, dar greu mă mai dau!

Te dai greu, grea te-aș lăsa, când las ușor, bag ursul la hibernare, bag mistrețul la trufă.
- Grea n-aș sta, usor mai că m-aș lăsa, dar nu-n tufă că nu-s orice fufă!

Nu să fii fufă. Te dezmierd, îți mângâi corpu-n jos. Te simt vibrând în actul păcătos.
- Deliric te duci tot mai jos, pân' te termini monstruos!

Un act frumos, de-un final glorios, termin ce încep, lasă-mă în final să te mai privesc.
- Punct final găsesc, tu încă aberezi, cu rapiditate mă crucesc și simț bun dovedesc.

Hai du-te, că te părăsesc!