Trecut-a Paştele, venit-a surprizal! Devenit tradiţie, în urmă profanării sărbătorii primordiale a religiei neamului, ritualul e simplu, fără vreo complexistate abstractă. Nu se intersectează cu religia ori cu vreo dogmă sau valoare morală indusă. Nu este nevoie de devotament faţă de vreun zeu, nu implică vreun gram din esenţa religiei. După lupte seculare în perimetrele pline de alimente, denumite generic hyper-market-uri, după eforturi frenetice în bucătarii sau printre cutiile cu preparate gata făcute, esenţa religiei şi a evenimentului se rezumă la mult dorită mâncare într-un ritual mascat al îndoparii.
În urmă sărbătorilor mari, anume Crăciunul şi Paştele, sărbători marcante ale măriilor relgiii, au loc mese festive, cum este şi evident. Evenimentele, în sine, surprind întâmplări cruciale din cursul istoriei, menite de a fi reamintite celor ce-aparţin cultului. Mirarea mea se naşte din lipsă moralei şi-a marilor valori impuse, dar ş din supraîncărcarea paturilor din spitale cu zeci de “bolnavii” avizi după îndopare
Nu ştiu ce mă intrigă mai tare: lipsă cumpătului sau pregnanţa prostiei. Mă miră şi faptul că până şi habotnici au abandonat sensul de bază, spiritual, concentrund-se pe partea fizică, materială. Acum m-ntreb, unde e sensul religiei mult introduse pe gât într-o îndoctrinare a mai marilor credincioşi asupra celor ce nu valorifică religia? Cum de se reduce totul la îndopare, când marii adoliti poartă religia cu mândrie şi se sfădesc cu ea?
Cred că-n timp nu vor mai fi sărbătorite astfel de evenimente, ci mai repede se vor creea zile de îndopare. Chiar!
Ce-ar fi dacă s-ar instaura astfel de sărbători? Presupun că cei ce-şi afirmă credinţa cu ardoare mi-ar sări în cap în timp ce prgmaticii sunt pro ideii. Ce-ar fi dacă în timp s-ar adopa o astfel de idee? Într-un cotidian unde toţi ne jucăm cu nervii cuceriţi, un joc de-a joacă nu poate perturba pe nimeni, corect?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu