Isa
Povestea lor compunea o seară rece de iarnă rătăcită în plină primăvara. În ziua aceea, nu doar vremea părerea rătăcită, ci şi esenţa sufletelor lor. Ca-n orice peisaj de acest tip, ea, nu deţinea o opinie asupra planului în care intrase, el însă cunoştea totul, până în cele mai mici detalii. Detaliile l-au făcut să şi-o dorească atât de mult, acum fiind în stare de orice pentru ea şi numai pentru ea.
Clipele ce-i despărţeau îi păreau corvoade apăsătoare ce-i dădeau junghiuri ample şi-i produceau îndoieli amare.
De jumătate de oră, se-nvartea într-un cerc perfect, făcând un crater pe trotuarul jilav, brăzdat de troiene din zăpada obscură. Reusise s-o convingă sa vină s-o vadă, dar nu ştia ce să facă, ce să-i spună, cum să-i spună ce gândea, ce simtea. Era cuprins de-un amalgam de senzaţii, una mai stranie ca alta, până când, târziu, când felinarele au fost incendiate şi lumea dusă de monştrii greoi acasă, a întâlnit-o.
Era aşa cum şi-o imaginase, la fel de frumoasă că în visurile sale. Fascinaţia era cuvântul cheie ce-i descria starea. Era frumoasă, inteligentă, dar simplă , cum rar spera să întâlnească. Uşor timidă, s-a prezentat - Desire, iar el a amuţit. Vocea interioară repeta straşnic numele, sufletul său murmurând numele mai rapid decât ucigaşul timpului, ceasul.
Era limpede, Cupidon isi facuse datoria. Il lovise în plin şi nimic nu părea să-i răpească norul pe care i-l dăruise zeul. Relaţia lor părea promiţătoare, parcă punând în scenă un fragment din basme cu zâne şi prinţese, cavaleri şi-mparati.
În doar trei ore, l-a acceptat, iar el a prezentat-o prietenilor, ca stăpâna fiinţei sale. Chiar şi părinţii, observându-i sclipirea din ochi, au reuşit s-o întâlnească.
Totul decurgea nefiresc de repede, zilele petrecute împreună fiind colţuri de rai, unde laptele şi mierea domneau, în cazul lor aplicaţiile şi textele. Totul până când, în a patra zi de iubire, inima lui nu mai trepida la întâlnirea ei. Parcă, deodată, farmecul s-a spart şi-a părăsit clepsidra formată in sufletului lui.
A decis s-o înlocuiască, s-o schimbe pentru altul sau alta mai bun/ă. Până la urmă fusese doar un telefon în plus în viaţă lui şi-atât.
Ce-ti e si cu sentimentele astea de secol XXI, sentimente oferite pentru un lucru ce s-a daruit contra cost…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu