Ca pe la noi, englejii

Sfântu’ Așteaptă

Eu, tipul grăbit prin oraş, fără timp de stat la toate prostiile, că doar viaţa e să mergi nu să stai. De fapt, eram liniştit, pe poteca mea de trotuar, când aud o voce în stânga mea. Mă opresc. Omul repetă întrebarea: "Du iu spic ingliș?". Îmi vine să-i trag o palmă, de parcă m-ar fi insultat şi să-i arunc în faţă şi câteva vorbe. Păi, cum, dom'le, eu, băiat de secol două'ş'unu, cu acces la net, facebook şi alte acareturi să nu ştiu engleza?! Dar nu-i spun astfel de lucruri, ci mă mulţumesc să-i răspund "ies!". Omul rasuflă uşurat - sau a râgâit, nu mai ştiu exact - şi începe să-şi spună povestea. În primă fază mă ia cu man, cu dude, de parcă ne ştim de la cutremur, deşi ştiu că-n '77 nu eram, iar el posibil să-l fi bătut doctorul pe cur câţiva ani mai târziu. Apoi intră în problemă: "i uană heav a bir samuer hir. And men, a bir, a fuching bir!". După ce s-a mai împiedicat în două-trei astfel de fraze, de unde am înţeles clar că vrea o bere, mi-o serveşte franc pe româneşte: "Frate, hai că ţi-o zic pe română. Vreau să beau şi eu o bere!".  

Bun, v-aţi întreba voi, şi ce-i cu asta? Adică şi eu vreau să iau parte la o orgie ca cele făcute de Caesar pe vremea lui, dar nu opresc nicio studentă la latină s-o întreb dacă e disponibilă. Nici măcar pe una la limbi străine. Dar acesta m-a oprit pe mine să mă întrebe de berea lui. Desigur, am pozat în omul care ar vrea să ajute - proastă idee, ştiu asta acum -, şi am zis să văd ce va vrea până la urmă. "Deci, vreau să beau o bere, şi unde fuching să beau o bere pe-aici". Eu încercând să nu ajung în punctul pe care îl prevedeam care implica o cerere de nişte bani, ridic mâna, dar nu ca să mă dau karatist, şi zic "păi, încolo sunt ceva baruri". El mă prinde la interval, îşi dă seama că vreau s-o scald şmechereşte pe uscat şi-mi serveşte ultima partitură, pe care mai că o ştiu pe de rost. "Da, frate, cât e o bere? 7-8 lei. Deci, frate, dacă ai să-mi dai şi mie să beau şi eu o bere". Mă încerca iar la sentiment c-un englezism, "cam an, dud, i uant ă bir".

Da, răspunsul a fost "n-am!", dar totuşi am încercat să-i indic direcţia cea bună. Acum, sfatul zilei pentru cine va mai cerşi pe-afară. Dacă nenea ăsta, român de-al nostru, m-a luat cu texte din limba lui Shakespeare, atunci când veţi pleca să cerşiţi în afară opriţi oamenii cu româna. "Vorbeşti română, madmoazel?". Poate-poate e chiar una care ştie şi vă pricopsiţi cu o bere. Sau na, dacă vă surâde ideea mea, căutaţi o studentă la latină şi pe-aci ţi-e pohta Cezarului.