Azi demn, mâine mai vedem

Isa

 Eu n-am înţeles ce-nseamnă un om demn. În jurul urechilor mele, sintagma se perindă permanent, dar nimeni nu mă convinge ce este, cum se manifestă şi de ce m-ar favoriza pozitiv utilizarea unei astfel calităţi în decursul vieţii. Aud oameni demni, unul mai demn ca altu', dar nici unul nu-mi inspiră vreun sentiment mareţ.  Văd  oameni demni, pseudo-purtători a acestei  calităţi, dar nici unul n-aparenteaza vreo plăcere deosebită, publicul,  straniu,  nici atât. Observ că nici nu valorează prea mult, fiind folosită pe post de preş. În trecut, eu ştiam că era cartea de vizită a unui om, azi, cartea de vizită e-o bucată de hârtie. Deminitatea,  azi e-un clişeu. Chair şi ţie, numai rostirea, nu acţionarea în vreun mod direct, îţi stârneşte un zâmbet tâmp. 
Într-un timp aş fi fost de acord şi-aş fi spus că este doar o aberaţie, dar am deschis ochii larg şi m-am uitat în jur. Oamenii judecă, apreciază, dar revin şi judecă şi mai mult. Asta  mi-a adus nişte semne de întrebare.  


 În tramvai, după două-trei lupte seculare, dacă ieşi învingător şi intri în cutia de consevă umblătoare, primul lucru care îţi sare în ochi sunt cerşetorii. Nu trece nici unul neobservat, nici unul nu ratează vreo propoziţie exclamativa sau vreo judecată subiectivă. Deseori aud „€Oamenii ăştia  n-au deminitate”.  
 Într-un alt plan, în lumea regilor şi-a nebunilor ce conduc pionii, sforile se trag uşor, legile se-ncalcă întâmplător, iar inchizitorii judecă din nou. Epilogul  naşte concluzia „Oamenii ăştia n-au deminitate” 
  Într-un univers paralel, c-o realitate perplexă, o sală de clasă, un profesor, final de semestru, doi-trei elevi imploră o scăpare de corigenţă sau o mărire subtilă de medie, în zumzetul unui murmur colectiv, furişat, din care vag se distinge ideea - „Oamenii ăştia n-au deminitate”  


 Concret, cu exemple palpabile, dovedite şi supuse semnelor de întrebare. Ce este deminitatea şi cum o dovedeşti  în zilele noastre? 
 Concret, nu cumva deminitatea e doar  partidă teatrală a societăţii? Nu cumva, azi  nimeni nu mai posedă nici măcar  o rămăşiţă fadă a ceea ce cândva  fusese odată simbolul umanităţii ? Nu cumva purtătorii ei sunt decât nişte artişti rataţi rămăşi c-o viaţă stearpă drept scenă?