Vrei să fii milionar?

Nea Mihai se mândreşte c-o viaţă aleasă:  copil fiind, era un drac: cartea nu i-a plăcut, deşi părinţii om de bine, cu carte şi serios şi-ar fi dorit să ajungă, dar şanse n-au fost. Văzând că intelectual nu-l pot convinge să îmbrăţişez cartea, au gândit că poate l-o atrage munca fizică, dar şoc şi nebunie, căci aici era un dezastru biped: pe ce punea mână, strica. Nu exista vreo unealtă care să nu-i poarte amprenta, nu exista muncă ce-o putea îndeplini.  Pe scurt: voia bani obţinuţi uşor, fără să depună nici măcar un efort minimal şi totuşi, azi la cei 60 de ani, are o avere bunicică  şi-o duce mai bine decât şi-ar fi imaginat chiar şi el vreodată.  Cum? Păi, mama matale când spune că fără carte sau muncă nu ajungi nicăieri, nu are dreptate total. Nu, stai calm, nu se dau bani pe statul degeaba sau pe somn,  doar dacă vrei să baţi vreun record mondial, dar tot nu cred că primeşti ceva; nu mai are căutare “meseria” de pierdevara.
Se spune că inteligenţa, fie ea şi brută te scoate din cele mai mari încurcături; se pare că şi pe  nea’ Mihai, căci aşa sexagenarul nostru a reuşit  să clădească viaţa de care este mândru. După  moartea stâlpului familiei sale, tatăl, omul ce urnea familia şi îşi transformase idealurile modeste în realitate, singurul său fiu, acela fiind el, a luat urma capitalei după finalizarea liceului. Dulcea sa mamă dorea să ajungă vreun medic, că domnul Adoichitei, om cu carte, mare doftor al satului, respectat şi gospodar. Biata de ea, naiva, visa că poamă crescută pe-a ei creangă s-ar potrivi modelului, dar asemănările erau diametral opuse, nici nu se vedeau înecate în marea deosebirilor. Parcă şi-l imagina şi-n rolul de popă, căci ştia ea că al ei duhovnic bani buni face la biserică. Confuz, fiul plecă la insistenţele mamei la capitală să găsească acolo un rost ce-o putea face mândră de el, iar pe el să-l convertească într-un om de bine, cu avere. Aici, uimit de opulenţa Bucureştiului, a decis să îmbrăţişeze a mai bună meserie, a mai uimitoare, cea care l-a ridicat pe scara ierarhică mai rapid ca un lift. După ani de muncă, cu concedii prelungite în vreme de viscol ori caniculă, a reuşit să-şi o căsuţă cu etaj pentru a-şi pertece vacanţele, a investit şi-ntr-o afacere şi din cerşetor a ajuns prinţ, căci cum cu munca nu s-a spetit, iar la carte s-a sfiit, inteligenţa a folosit-o. Văzând cât de uşor aruncau oamenii  bani celor  ce toceau bordure oraşului, a gândit că cea mai bună meserie este cerşetoria. Şi-aşa a fost, meserie facilă cu roade umitoare, de-asta azi există aşa mulţi adepţi ai ei. Vrei să fii milionar? Nimic  mai simplu. Lecţiile sunt gratis în staţia de tramvai, iar pentru servicii de calitate cu profit avansat,  fă-ţi stagiatura în Centrul Isoric al Bucureştiului.