Dubii prenatale

Eu am o problemă cu oamenii care dispun de-o doză concentrată de prostie, iar dacă aceasta este combinată, în urma unui proces pretenţios produs la nivelul unor neuroni surexcitaţi, cu ignoranţă, atunci rezultatul “minune” reuşeşte să-mi distrugă orice credinţă cum că “Orice om merită o şansă , indiferent de intelect!”. A nu se întelege că am ceva cu oamenii în general, nici în alt fel n-am nimic cu ei, Doamne fereşte-mă de astfel de neroziuni!

Problema constă în faptul că, oricine aflat într-un moment inoportun, n-are răbdarea de-a asculta o lamentare lacrimogenă. Înteleg că genialitatea nu se oferă pe tavă oricărui homosapiens dator c-o moarte şi că pentru ea, astfel de tipare tre’ să existe, căci cu atâţia deştepţi ne-am plictisi, însă, ce-i prea mult nici Creatorilor nu le place.

Imediata mea concluzie, cum că o bună parte dintre oamenii sunt proşti, iar ignoranţa îi îmbracă într-o aura sfântă survine din următoarea întamplare : se face că-n plan păşeşte vitează o viitoare mama şi-şi varsă oful oftos oftit spus.

Problema ei nu contestă vreo lege a fizicii bătute în cuie, mai ceva ca Iisus în istorioara cu răstignirile, ci mai degrabă se lovea, draga de ea, şi-şi dădea teribil cu pumni figuraţi în cap datorită unui mare, grandios şi enorm motiv idiot. Acela se limita la interacţiunea viitoarei sale progenituri cu mediul, mai ales cel comestibil. Ea, aparent bipedă lucidă nu ştia cum să-şi povăţuiască copilul şi să-l îndrepte pe calea dreaptă a gastronomiei, nu care cumva să ajungă  un monstru al societăţii, suprasaturate deja de astfel de creaturi.

Ce n-a înteles respectabila doamnă este ca inducerea unui echilibru şi nu ideea de “E şi el mic, tre’ să crească mare! Îi mai dau o porţie!” , îi va aduce rezultatul dorit. Şţiu că e greu să creşti un copil într-un areal  populat de monştrii fast-food-ieni, cum afirma interlocutoarea, dar nu cred că o educatie în spritul “N-ai voie aia! N-ai voie aia!”, va proiecta un rezultat uimitor. Fiecare, prin natura umană încalcă barierele impuse de societate, întemeitori sau alte persoane avizate ori nu, iar limitarea de orice tip determină un stres şi-o răzvrătire ulerioară înteleasă.Consider că un program inteligent, stabilit în urma respectării unor parametri esenţiali în creşterea armonioasă  a celui mic şi mai ales, propriul exemplu, îi poate aduce mamei rezultatul dorit.

Dar deh, inteligenţă fusionată cu ignoranţă nu vezi, cum nu vezi nici babă frumoasă şi copil cuminte.