Paraziții din curul-societate

Avem o societate, adică cea în care convieţuim, dar ea e o idee mai mult abstractă. Ce e de fapt? Nimic. Ce face de fapt? Ne ţine laolată. Eu aș compara-o cu un cur. Dar nu la un mod urât, că curul nu e urât, bărbaţii îl plac pe cel al femeilor și uneori poate fi și viceversa, deci este doar o asociere. Și curul ăsta, societatea adică, este cu tot ce are un cur. Eh, el ar fi perfect dacă nu ar avea două mari probleme, pe lângă sângerări, dar să presupunem că societatea nu e homosexuală. Prima problemă sunt furunculii, aceste inflamaţii purulente, aceste izvoare de puroi, aceste imperfecţiuni pe netezimea curului-societate. Și apoi sunt paraziţii din cur. Aceștia sunt teniile - acaparatoare de spaţiu și vlagă, oxiurii - Tico-uri ale curului-societate, și limbricii, atotprezenţi pe cearșaful de unde se scoală curul-societate.

De un furuncul mai scapi cum mai scapi, mai o operaţie, mai îl bagi la închisoare, mai îl arzi cu ceva, iar deși în urmă nu rămâne perfect, măcar nu-i mai dai ocazia să se răspândească. Pe suprafaţa curului-societate sunt zeci, mii de furunculi, toți aflaţi acolo doar pentru a fi inestetici și uneori dureroși, unii dureroși în prostie. Exemple sunt multe, la o rapidă scrutare găsesc ca fiind Boc, Carol al II-lea, Bush Jr. etc., oameni care prin simpla lor prezenţă pe curul-societate distrug aspectul, și uneori acţiunile lor se răspândesc. Dar după un timp dispar și societatea se poate regenera.

Apoi sunt acești paraziţi de care spuneam la început, care vin din ouăle lor, ecluzează și destabilizează la un nivel mai puternic societatea. Din prima categorie, teniile, sunt aceia care vin, și precum niște vampiri, sug, dar nu iau la muie, căci altfel lumea nu s-ar fi plâns, ci sug din resurse, slăbesc curul-societate, cu unicul lor scop de a crește și a putea suge mai mult. Se implantează fără să ceară voie într-un cur-societate care este prea adormit ca să mai protesteze, ca să mai ia măsuri, iar teniile astea cresc. Aceștia sunt bogaţii de peste noapte, care un becali, care un cășuneanu, oameni fără coloană vertebrală, dar care au ieșit din ouă și s-au mărit cu resursele societăţii. Și ca ei cam orice politician din România. Despre limbrici acum, aceștia sunt mulți, nu merită atât de multă atenţie, oricum beneficiază de ea din plin. Te uiți pe câte un canal de televiziune și mai vezi un limbric mustăcind pe buza găurii curului-societate. Acești limbrici care ies la suprafaţă, la aer, când lumea nu-i oprește la timp.

Iar la final sunt oxiurii, aceia albi, transmiși atât de ușor, care sunt de fapt niște incomozi. Aceștia pot fi văzuţi în persoana apropiată, sau care așa pare, care pozează drept în prietenul cel mai bun, adică cel fals sau este ipocritul pe care îl vezi zilnic și nu înțelegi cum de se poate suporta. Există și provoacă mâncărimi, lasă ouă și au scopul de a face cât mai mulți ca ei, dar fără ca scopul să fie util lor. Acești oxiuri sunt și avarii și calicii din jurul nostru, prezenți între bucile pătate tot de către ei ale societăţii. Nu pot fi distruși ușor, iar pe lângă ouă, depun și intrigi și mârșăvii, doar-doar te-or face să li te supui. Automat ești influenţat, iar asta ei o știu deja.

Pământul e în genunci în noroi și rănile deschise îi mustesc a puroi, dar nu este ridicat de către cineva. Iar la curul-societate de pe el s-au strâns toţi paraziţii, toate bubele și câte un homosexual răzleţ, pentru a-și băga și el pula în ea, de societate.