Şedea Fănel, răpus de boală şi iubire pe tronu-i mult slăvit, slăbit, într-o poziţie incomodă, uşor răscrăcit, căci piatra pură, dură, răcoare-i oferea, vară nu era şi şalele-l apăsau. Iarna grea veni, o răceală îl răpi, Baba Vrâncioaia, ce nu-mi era tocmai babă, un flit i-a dat şi tare mi l-a îndrăgostit. Oftând tacit, murgul îi necheza şi oşteanul îl întreba:
- Stăpâne, stăpâne, nea Bogdan a înviat! Stăpâne, stăpâne, de pe tron vrea să vă pice şi sufletul să vi-l ridice!
- No, las' oşteanu' meu! Vlăduţ se-ocupă de grabă. În ţeapă i-o trage şi inima-i tăce. Mă-ntreb ce mai vrea şi-ăsta?! Mânăstire am trântit, pomeni i-am făcut, ce dracu' înviere îi trebuia? Să se satisfacă cu Vlad sau cu vreo muiere, nu cu mine, m-am dat pe femei!
- Sfinte Doamne, nu mă pune să gândesc! Om îs, dar nu mă pune să gândesc! Muma mea, doar cu oastea m-a înzestrat, minte nu s-a îndurat.
- Hai lasă, că mumă-ta fu bună, când fu..., fu! Cheam-o pe Evdokia să mă scoată din boală, de nu, cu mână pe paloş mor sau moare el, mai curând.
- Domniţa nu-i p-acasă. La vraci s-a dus, a rămas borţoasă!
- Vai mie, Doamne! La cheltuieli mă bagi? A dracu' strâmbă, s-a programat!
__
- Oşteanu' meu, Baiazid a mai sunat? Cu-aşa veste, parc-am chef de cuceriri noi, să-aibe ăla micu' pe unde domni .
- Ieri, pe seară. V-a lăudat mărinimia sau era mărimea? Dornic vă aşteaptă-n cort!
- No, bun, hai că el e bun, hai să-l mai destind. Tare ştresat mai simţ!
__
- Băi, ce faci, bă, băiatule? Hai să ne relaxăm, căci femeile astea tare slabe îs. A mea bortoasă a rămas, a ta, pardon ale tale, văd că-s la şom-ping. Bagă, fii un dur, primitiv pasional!
- Iar ai băut, mă? Te caută moartea-n război.. Mai lasă deliru' şi ia de-aci elixiru' !
- Pacoste sinistră, cu-n sfânt te porţi mai demn, pentru aceasta, mişcă-te-n război!
Şi-aşa Fănel sfânt fu, om fu, femei, bărbaţi f... ferici, în cele din urmă, pe urma urmelor, chiar şi poporu' urni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu