Ca orice sfânt care se respectă, m-am dus și eu la botezul unui nou sfânt, pentru că de regulă se lasă cu mâncare, băutură, iar totul e în Casa Domnului, adică a boss-ului de sus. Am primit acum ceva timp vestea că vor să-l bage și pe ăsta micu', polonezul ăla de-a fost papă, în rândul sfinţeniilor. Ca orice om cu capul pe umeri, pe umerii femeilor, m-am gândit dacă nu cumva vom sfârși să umplem calendarul cu sfinţi și să nu mai avem loc pentru toţi cei ce vor veni, dar Dumnezeu m-a luat deoparte, m-a bătut pe umăr (a dat cam tare, cât să înţeleg) și, cică "las', mă, problemele astea, avem loc". Și așa am ajuns la beatificarea lui Paul al II-lea. Să vă spui io cum a fost p-acolo, pe la slujbă, și am date inside, bârfe și șmenuri de-astea.
Am luat rolul unui cardinal și m-am vârât prin mulțime. M-a oprit undeva prin mulţime domnul acela curvar și iubitor de orgii cu românce. Da, Berlusconi, care a venit într-un suflet la mine să-mi pupe mâna. Până să i-o dau eu pe stânga, a luat-o disperatul după iertare pe dreapta, care, între noi fie vorba, n-a umblat prin locuri tocmai ortodoxe. Pardon, catolice. Apoi, Silviuţ, cum îl alintăm noi, ăia mai șmecheri care facem mișto de el, s-a scărpinat evlavios la coaie și s-a dus să-și ocupe locul pe scaun. Am văzut și o femeie care își făcea meseria prin public, ajutând oamenii cu susţinutul greutăţii portofelelor, ba oferindu-se, fără să întrebe, să le ţină la ea. M-am dus lângă prestatoarea de servicii, am bătut pe umăr și i-am zis, în glasul ei românesc: "ce faci, fa, aici?!". Vă spui, pe cuvânt de sfânt, pe loc s-a albit la faţă din tot negrul caracteristic ei, și a înlemnit. Așa o fi când te atinge un sfânt?
L-am văzut și pe nenea Benedict. Mă, sincer, nu-l înţeleg, m-a văzut în mulțime, da' de-al dracului de om, negru la inimă cum e măgarul pe sub burtă, nu m-a salutat. În loc să-mi mulţumească pentru că l-am luat la sfinţi pe Paul al II-lea, el mă evită. Discutăm noi, papă, când ţi-o suna și ție ceasul. Să zicem că-l iert pentru că tre' să vorbească la galerie, cum s-ar spune, să-i mintă pe oameni cu de-ale lui. Noroc că am dat de o călugăriţă pe aici, să mă entertainez până s-o fi săvârșit slujba.
Nu pot să cred! Deci, nu-i posibil! Să fie oare?! Al naibii pișicher! L-am văzut pe Satan pe aici, dar a fugit repede pe după câteva celebrităţi, nu știu sigur în cine era deghizat, dar știu sigur că era mai mic de statură, purta pantofi cu toc, lumea îl lua la mișto, și nu, nu era Boc. Oare cine o fi fost? Nu de alta, dar Dumnezeu mi-a zis să-i cer datoria aia de suflete pe care are să ne-o dea în Rai și să-i mai aducem aminte. Eh, asta e, i-oi cere-o eu până la final.
Am mai văzut aici un cuplu, ea zâmbitoare, doarea să-i ia mâna lui, să-i arate iubirea ei neţărmurită, să-și sprijine și ea capul pe umărul lui, iar el, ţăran de prin părţile locului cred, și-a retras violent mâna. Băi, neanderthalian de eprubetă, fuţi, nu fuţi, vremea femeii trece, iar tu mori un munte de complexe. M-am răzbunat, și am răzbunat-o și pe ea, făcându-l pe masculul ăsta homosexual. Măcar așa se poate face călugăr, băiat de altar, sau chiar și designer vestimentar. Cam așa a fost pe la slujba de beatificare.
Hai, gata, că iar am început cu critica. Acum să desfac secretul. Pe tanti călugăriţă de a vindecat-o nen-tu Paul am vindecat-o de fapt eu. A vrut Dumnezeu să marcheze cumva trecerea prin viaţa oamenilor a acestui papă pentru că a fost băiat de băiat, de gașcă chiar. Bun venit în frăţia sfinților, maestre Paul al I-lea, tu dai primul de băut, că te știm darnic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu