Perspective

Isa

A trecut mult de când mă perind pe străzile cenuşii, rareori pustii. N-am nici o certitudine palpabilă asupra celor derulate în ultima perioadă. Nu ştiu nimic singur nici despre vreo evaporare a unui determinat numit timp. Umblu hoinar fără scop definit , fără ţel urnit , doar dintr-o plăcere abstractă, căci strada mi-a devenit demult casă după ani petrecuţi în ceaţă. Evitând evocările febrile pentru a nu permite monştrilor vreo înviere subită, prefer să las trecutul să rămâne într-o dimensiune fadă, căci n-are vreun element dens în contextual actual. M-aş lamenta, dar simt o nevoie avidă de-a evita clipa.

 Gata, bre! Uşor cu sentimentalismele
 Mi-am găsit un locşor p-aci; văd că nu e împânzit, deci nu mai calc teritoriile inamice ale bunilor mei fraţi. M-aşez aici şi privesc lumea. Îmi place să mă destind aşa, eu fiind mereu ţintă directă a priviriilor terorizate c-o tentativă de  “Piei drace” a oamenilor care trec pe lângă mine, ferindu-se să nu mă-nfig ostil printre dramele mobile de grăsime ori muşchii suculenţi.
 Iniţial, aş fi vrut să le clarific că nu-s adept al acestui tip de javră draconică, dar m-am lăsat pagubaş. Sunt un câine, ceva mai elevat decât fraţii mei de stradă, nu un predător fizic. Aia-şi alimentează stomacul, eu mi-almentez   ego-ul, capturând prada psihică oferită docil de cei ce se perindă în planul meu, dar e mult prea greu să explic asta unor rutinaţi.

 Mă gândesc că, odată eram devotat răsăriţiilor regnului, dar m-am convins că viaţa mea ar fi mai productivă fără să depindă de ei.. Acum mă întreb la ce dracu mi-a trebuit mie să mă leg de ei, când ei, îmi sunt doar sursă perfidă de amuzament, stimulatori ai demagogiei. Mă frapează prostia de care dau dovadă şi spiritual atotştiutor, când îşi clădesc concepţiile pe valuri instabile.
 Uneori mi-am dorit să fiu altceva, să-i manevrez cumva, dar viaţă mea de câine s-a dovedit deosebită şi-aşa. Sincer, îmi place cursul ei, şi făcând paralelă între mine şi tine, ajung să cred că-ţi sunt superior fără ştire. 


Serios, disecând vietiile , oare nu-i mai bună viaţă mea decât a ta? Oare nu-o fii mai frumoasă viaţă din prismă mea? N-o fi mai bună o viaţă simplă de câine?