Fiind homosapiens, plaiurile planetei cutreieram şi concluzii grele trăgeam. Bre, iniţial, la facerea lumii, când Adam şi Eva învăţau să-nvarta natura după plăcerea lor, nu existau alte femei pentru a se studia comportamentul ori pentru a se compara femeia cu fel de fel de fetisiuri bizare. Eva, bună, rea, era material reproducător, nu mai cont ce simţea, gândea ori voia. Lumea lor era fericită, mai ales palpabilă. Evoluând, înmulţindu-ne şi prostindu-ne, principiile s-au schimbat, iar în urmă unui lung demers al creierului, am constatat că femeia poate lua forma cafelei.
Iniţial, când e tânără, e un espresso dens, mereu în acţiune, în pat, sub pat, la serviciu sau în orice împrejurare. Te-atrage c-o privire şi te da gata printr-o sclipire. În timp devine cappuccino: se-ndragosteste şi acţionează conform impulsurilor inimii. După ce bărbatul îşi instaurează supremaţia, devine un irish coffee, unde vodka e stăpână şi înfăptuitoare a perversitatilor celor doi, dar se plictiseşte de monotonia cotidiană după căsătorie. Vremea trece, nebunia piere şi devine un cafe latte, sub esenţa se convertese într-o femeie îmbătrânită de timp sau de griji ori nevoi.
Concret, femeia evoluează, urmând starea de spirit a cafelei. Trece, vine, o vrei, o foloseşti, dar tranzitând uşor, la fel ca licoarea vieţii, piere repede ori devine drog, depinde de caractere şi personalităţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu