Moartea pasiunii

 Isa

Ai încercat vreodată să dezlegi vreo minte încuiată? Ai încercat să pricepi ce conexiuni şi legături de forţe se contopesc între circumvoluţini? Ei bine, dacă n-ai reuşit, trebuie să încerci. Vei fi surprins să vezi ce amalgam de idei inocente întâlneşti într-o minte neprihănită şi de ce legături cromozomale dezlipite  te-ncolacesc într-o minte dezbinată, unde chiar şi visele... Apropo de ele. Mi-aş fi dorit să fiu înger sau hai, se acceptă şi drac, doar  să am libertatea să fac permanent ce-am în cap. Ce haos, ce plăcere, ce lecţii aş fii putut oferi şi ce frumos m-aş fi jucat eu cu minţile virgine ori cu cele  mai perverse. Ce  mult aş fi aflat într-un timp scurt şi ce contuzii ale minţilor aş fi putut isca. Mi-ar fi plăcut să jonglez şi cu mintea ta, dar asta fac deja  o fac şi-mi place. 
  Din păcate pentru mine, natura mi-a oferit statutul de om, iar până să-nfrang frica, m-am jucat subtil cu ce mi s-a oferit. După, când lumina s-a aprins şi-n decorul  meu, ehe ce joc, ce veselie, ce complexitate de acţiuni şi reacţiuni au iscat neuronii mei dornici de cuerire. După doruri multe şi pierderi de incipituri matinale, am cutreierat minţi în lung şi-n lat. Şi  mi-a plăcut şi-mi place, e frumos să diseci plaiuri necunoscute, să rupi ploi şi să creionezi sori  prin spaţii obscure. Îmi place, e cuceritor  să intri prin aerul îmbufnat, să descoperi noi Sori... 
  
  
 -Tu, la tablă! 
  
 Ce, cum, când, unde? Ieeeu?! De ce eu? Dar..Oh drace, iar  fizică, aici, acum, iar eu iar explorăm orizonturi ascunse, nu câmpuri şi planuri obtuze. Oh drace, ce m-aş mai amuză eu cu mintea ta. Îmi joci feste mereu, mi-ar place să ţi le joc şi eu!